Iran, capitala Teheran. O femeie îmbrăcată în negru ridică în aer un portret înrămat al fiului ei, Siavash Mahmoudi, în timp ce se plimbă pe trotuar.
„Nu mi-e frică de nimeni. Mi-au spus să tac. Nu voi tăcea”, țipă femeia, văzută într-un videoclip viral pe rețelele de socializare, cu vocea plină de emoție.
„Voi purta poza fiului meu peste tot. L-au ucis.”
Mama lui Mahmoudi se numără printre mulții iranieni care susțin că regimul a încercat să-i reducă la tăcere, în timp ce îi plângeau pe cei dragi, uciși în demonstrațiile în curs de desfășurare, la nivel național.
Dar protestatarii Iranului și susținătorii lor sunt sfidători. Timp de săptămâni, o mișcare de protest la nivel național s-a adunat neîncetat și pare că puterea şi-a tocit tacticile de intimidare vechi de zeci de ani ale guvernului.
Sloganuri împotriva conducerii clericale răsună în tot orașul. Videoclipurile cu eleve fluturând basmale în aer, în timp ce cântă cântece de protest, în sălile de clasă, au devenit virale, la fel ca imaginile cu protestatari care luptă împotriva membrilor formidabilului grup paramilitar Basij.
Acestea sunt scene despre care se credea anterior a fi de neconceput în Iran, unde liderul suprem, ayatollahul Khamenei, guvernează cu o mână de fier.
Dar experții spun că aceste proteste transcend numeroasele diviziuni sociale și etnice ale Iranului, rupând o barieră veche de decenii a fricii și reprezentând o amenințare fără precedent pentru regim.
În Iran, protestatarii par intenționați să expună slăbiciunile unei instituții clericale, care este acuzată pe scară largă de corupție și care a înlăturat disidența, prin detenții arbitrare și chiar execuții în masă.
Teheranul a fost convulsionat de demonstrații de la moartea, la mijlocul lunii septembrie, a Mahsei (cunoscută și sub numele de Zhina) Amini, femeia kurdă-iraniană de 22 de ani, care a murit după ce a fost reținută de poliția morală a țării, pentru felul în care era îmbrăcată.
Protestele apar sporadic în diferite zone ale capitalei, în fiecare zi. Noaptea, de pe acoperișurile clădirilor se aude un refren care a devenit un element de bază al protestelor – moarte dictatorului.
Este o referire la Khamenei, care odată era considerat fără reproș, din cauza statutului său clerical ridicat.
Demonstrațiile anti-regim au pătruns și în bazele de putere ale Republicii Islamice, inclusiv în orașele sfinte șiite Mashhad și Qom.
Minoritățile etnice – în special kurzii din nordul și nord-vestul țării și baluchistanezii din sud-est – au organizat și ele proteste, suportând ceea ce par a fi unele dintre cele mai brutale represiuni, cu zeci de uciși.
Școlile secundare și universitățile din toată țara sunt puncte de aprindere, iar femeile și fetele își scot baticul obligatoriu, cunoscut sub numele de hijab.
„Acești teroriști cred că generația noastră este generația anterioară. Nu suntem. Permiteți-mi să vă asigur”, a declarat pentru CNN un protestatar de la prestigioasa Universitatea de Tehnologie Sharif, din Teheran, referindu-se la poliția iraniană, care a reprimat violent manifestanții din campus și a reținut zeci de tineri.
Videoclipul de pe rețelele de socializare a arătat că mașinile umplu străzile, la scurt timp după ce știrea s-a răspândit duminică, cu privire la represiunea împotriva studenților, claxoanele răsunând în semn de solidaritate cu protestatarii, în timp ce confruntarea a avut loc la universitate, cunoscută pentru educarea celor mai buni și mai străluciți studenți ai Iranului.
„Dacă praful se așază și încetăm să protestăm, ne vor ucide și mai mulți. Vor reține și mai mulți oameni și ne vom întoarce în Coreea de Nord”, a spus protestatarul, pasionat. „Acesta nu este sfârşitul. Îţi promit.”
CNN nu a putut verifica în mod independent numărul morților și răniților, dar presa de stat afirmă că 40 de persoane au murit de la începutul demonstrațiilor, la mijlocul lunii septembrie.
Amnesty International spune că cel puțin 52 de oameni au fost uciși. Se crede că peste 1.000 de persoane au fost reținute, inclusiv jurnaliști și artiști.
Săptămâna trecută, Amnesty International a declarat că a obținut un document scurs, care părea să instruiască comandanții forțelor armate din toate provinciile să îi confrunte fără milă pe protestatari, trimițând poliție anti-revoltă, precum și unii membri ai gardienilor revoluționari de elită a armatei, forței paramilitare Basij și agenți de securitate în civil.
„Spun clar că aceste revolte și insecuritatea au fost create de SUA și de regimul sionist fals ocupant (Israel), precum și de agenții lor plătiți, cu ajutorul unor iranieni trădători, din străinătate”, a spus Khamenei, în discursul său.
Protestele actuale pot fi în cele din urmă anulate sau pur și simplu își pot pierde din avânt, dar analiștii spun că Iranul se poate aștepta la un alt ciclu de demonstrații, la nivel național, în lunile următoare.
Ultimele demonstrații vin după proteste similare, dar mai puțin răspândite, împotriva guvernului, din anii 2019, 2017 și 2009.
„Protestele transcend granițele sociale sectare, reunind o pătură mult mai largă a societății iraniene decât am văzut-o în ultimii ani”, a declarat Ali Vaez, directorul Proiectului Iran al International Crisis Group.
„Dar ei suferă de aceleași neajunsuri de care au suferit și mișcările anterioare din Iran. În primul rând, lipsa de conducere.
Este foarte dificil să poți menține și susține o mișcare care pe termen lung va aduce regimul în genunchi, fără coordonare și conducere”, a spus Vaez.
Cu toate acestea, protestatarii par mai îndrăzneți ca niciodată, simțind o fereastră de oportunitate care s-ar putea închide rapid, pe măsură ce Iranul pare să se apropie de dezvoltarea unei arme nucleare, care ar întări controlul regimului asupra puterii și ar adânci izolarea acestuia.
Acesta este scenariul pe care iranienii anti-regim încearcă cu disperare să-l evite, a spus Vaez.
„Singurul lucru mai rău decât un regim care își ucide și își reprimă poporul este un regim cu o armă nucleară și care își ucide și își reprimă propriul popor”, a spus el.