Stratagema folosită de Ucraina, în Harkov, a fost că ucrainenii au construit o narațiune de război, în care era foarte probabil un atac masiv în Herson, cu bătaie lungă spre Crimeea.
„Trupele ucrainene contraatacă, într-adevăr, în Herson, dar nu la amploarea la care se aștepta Moscova, care a relocat acolo trupe importante din Harkov. A fost momentul așteptat de Kiev, care a lovit fulgerător”, explică Maria Pană, pe DeFapt.
Analiza este a politologului Lawrence Freedman, care detaliază într-un articol și cum au reușit ucrainenii să ducă trupe înspre Harkov, fără ca rușii să vadă asta.
„În ultimele zile am asistat la o remarcabilă ofensivă ucraineană în Harkov. Avem spectacolul unei armate zdrențăroase în retragere – rămășițe ale unui convoi distrus, vehicule abandonate, poziții abandonate în grabă, cu echipamente împrăștiate și mâncare neterminată, prizonieri mizeri și localnici care aclamă forțele ucrainene în timp ce acestea trec prin satele lor.
Viteza de înaintare a fost impresionantă, pe măsură ce zeci de kilometri pătrați se transformă în sute și apoi în mii, iar de la o mână de sate și orașe eliberate la zeci. Chiar și în timp ce scriam acest articol, paragrafele continuă să fie depășite de evenimente.”
Freedman continuă:
” (…) doar pentru că liniile frontului par statice nu înseamnă că vor rămâne așa și că moralul și motivația se scurg din armatele care se confruntă cu o înfrângere, mai ales atunci când trupele sunt nesigure, cu privire la cauza pentru care luptă, și și-au pierdut încrederea în ofițerii lor. Cine vrea să fie un martir atunci când războiul este deja pierdut?”