SUA fac publice eforturile pe care le-au făcut începând cu aproape un an în urmă, pentru a-şi convinge aliaţii că Rusia va ataca Ucraina.
Într-o dimineață însorită de octombrie, cei mai importanți lideri ai serviciilor de informații, militari și diplomatici ai națiunii s-au dus în Biroul Oval, pentru o întâlnire urgentă cu președintele Biden.
Ei au sosit aducând cu ei o analiză de informații secretă, compilată din imagini din satelit nou obținute, comunicații interceptate și resurse umane, care se refereau la planurile de război ale președintelui rus Vladimir Putin, pentru o invazie la scară largă a Ucrainei.
De luni de zile, oficialii Administrației Biden au urmărit cu prudență cum Putin a adunat zeci de mii de trupe și a aliniat tancuri și rachete, de-a lungul granițelor Ucrainei.
Pe măsură ce vara trecea, Jake Sullivan, consilierul pentru Securitate Națională, se concentrase asupra volumului tot mai mare de informații legate de Rusia și Ucraina.
El a ţinut ședința Biroului Oval, după ce trecuse de la incertitudinea cu privire la intențiile Rusiei, la îngrijorarea că era prea sceptic cu privire la perspectivele acțiunii militare, ca să se alarmeze.
Sesiunea a fost una dintre numeroasele întâlniri pe care oficialii le-au avut despre Ucraina, în acea toamnă – uneori reunindu-se în grupuri mai mici – dar a fost remarcabilă, prin imaginea detaliată a informațiilor, care a fost prezentată.
Biden și vicepreședintele Harris și-au luat locurile în fotolii, în fața șemineului, în timp ce secretarul de stat Antony Blinken, secretarul apărării Lloyd Austin și generalul Mark A. Milley, președintele șefilor de stat major, s-au alăturat directorilor de informații naționale și CIA. pe canapelele din jurul mesei de cafea.
Însărcinați de Sullivan să elaboreze o imagine de ansamblu cuprinzătoare asupra intențiilor Rusiei, ei i-au spus lui Biden că informațiile despre planurile operaționale ale lui Putin, adăugate la desfășurarea în curs, de-a lungul graniței cu Ucraina, au arătat că toate piesele sunt acum la locul lor, pentru un asalt masiv.
Potrivit oficialilor americani, comunitatea de informații americane a pătruns în mai multe puncte ale conducerii politice, ale aparatului de spionaj și ale armatei Rusiei, de la niveluri superioare, până la linia frontului.
Mult mai radical decât anexarea Crimeei de către Moscova, în 2014, și instigarea unei mișcări separatiste în estul Ucrainei, planurile de război ale lui Putin preconizau o preluare a majorității țării.
Folosind hărți montate pe șevalet, în fața biroului Resolute, Milley a arătat pozițiile trupelor ruse și terenul ucrainean pe care intenționau să îl cucerească.
A fost un plan de o îndrăzneală uluitoare, unul care ar putea reprezenta o amenințare directă pentru flancul estic al NATO sau chiar ar putea să distrugă arhitectura de securitate a Europei, de după cel de-al Doilea Război Mondial.
În timp ce a asimilat informația, Biden, care a preluat mandatul promițând că va ține țara departe de noi războaie, a fost convins că Putin trebuie fie descurajat, fie confruntat și că Statele Unite nu trebuie să acționeze singure.
Cu toate acestea, NATO era departe de a fi unită, în ceea ce privește modul de a trata cu Moscova, iar credibilitatea SUA era slăbită.
După o ocupare dezastruoasă a Irakului, haosul care a urmat retragerii SUA din Afganistan și patru ani în care președintele Donald Trump a încercat să submineze alianța, era departe de a fi sigur că Biden ar putea conduce efectiv un răspuns occidental la o Rusie expansionistă.
Ucraina era o fostă republică sovietică tulburată, cu o istorie de corupție, iar răspunsul SUA și al aliaților la agresiunea anterioară a Rusiei a fost nesigur și divizat.
Când a venit invazia, ucrainenii aveau nevoie de noi arme semnificative, pentru a se apăra. Prea puțin putea garanta o victorie a Rusiei. Dar prea mult ar fi provocat un conflict direct al NATO cu Rusia, cu arme nucleare.
Această relatare, în detalii neraportate anterior, aruncă o lumină nouă asupra drumului pentru a restabili credibilitatea SUA, încercarea de a echilibra secretul în jurul informațiilor, cu nevoia de a-i convinge pe alții de adevărul acesteia și provocarea de a determina cea mai puternică alianță militară din lume.
Primul dintr-o serie de articole care examinează drumul către război și campania militară din Ucraina este un extras din interviuri aprofundate, cu peste trei duzini de oficiali înalți din SUA, Ucraina, Europa și NATO, despre o criză globală, al cărei sfârșit nu este încă determinat.
Unii au vorbit sub condiția anonimatului, pentru a discuta despre informații sensibile și deliberări interne. Kremlinul nu a răspuns solicitărilor repetate de comentarii.
În timp ce Milley a arătat planul, în acea dimineață de octombrie, el și ceilalți au rezumat intențiile lui Putin.
„Evaluăm că intenționează să efectueze un atac strategic semnificativ asupra Ucrainei, din mai multe direcții simultan”, i-a spus Milley președintelui.
Potrivit informațiilor, rușii ar fi venit din nord, pe ambele părți ale Kievului. O forță s-ar fi deplasat la est de capitală, prin orașul ucrainean Cernihiv, în timp ce cealaltă ar fi flancat Kievul la vest, împingând spre sud, din Belarus, printr-un decalaj natural între „zona de excludere” a centralei nucleare abandonate de la Cernobîl și mlaștinile din jur.
Atacul avea să aibă loc iarna, astfel încât pământul dur să facă terenul ușor tranzitabil pentru tancuri. Formând un clește în jurul capitalei, trupele ruse plănuiau să pună mâna pe Kiev în trei-patru zile.
Spetsnaz, forțele speciale ruse, l-ar fi găsit și înlăturat pe președintele Volodimir Zelensky, ucigându-l, dacă era necesar, și ar fi instalat un guvern prietenos cu Kremlinul.
Separat, forțele rusești urmau să vină din est și să evolueze prin centrul Ucrainei, până la râul Nipru, în timp ce trupele din Crimeea ar fi preluat coasta de sud-est. Aceste acțiuni ar fi putut dura câteva săptămâni, au prezis planurile rusești.
După o pauză, pentru a se regrupa și reînarma, urmau să împingă spre vest, spre o linie nord-sud care se întindea din Moldova, până în vestul Belarusului, lăsând un stat ucrainean în vest – o zonă care, după calculul lui Putin, era populată de neo-naziști rusofobi iremediabili.
Statele Unite au obținut detalii extraordinare despre planurile secrete ale Kremlinului, pentru un război pe care ar fi continuat să-l nege, a explicat mai târziu directorul Serviciului Național de Informații, Avril Haines.
Acestea au inclus nu numai poziționarea trupelor și a armamentului și strategia operațională, ci și puncte cum ar fi „creșterile neobișnuite și abrupte ale finanțării pentru operațiunile militare de urgență și pentru formarea forțelor de rezervă, chiar dacă alte nevoi stringente, cum ar fi răspunsul la pandemie, au fost ale lui Putin. cu resurse insuficiente”, a spus ea.
Acesta nu a fost un simplu exercițiu de intimidare, spre deosebire de o desfășurare pe scară largă a Rusiei, în aprilie, când forțele lui Putin amenințaseră granițele Ucrainei, dar nu atacaseră niciodată.
Unora de la Casa Albă le-ar fi fost greu să înțeleagă amploarea ambițiilor liderului rus.
„Nu părea genul de lucru pe care l-ar întreprinde o țară rațională”, a spus ulterior un participant la întâlnire, despre ocuparea planificată a majorității unei țări de 232.000 de mile pătrate și aproape 45 de milioane de oameni.
Părți ale Ucrainei erau profund antiruse, ridicând spectrul unei insurgențe, chiar dacă Putin ar fi răsturnat guvernul de la Kiev. Și totuși, informațiile au arătat că tot mai multe trupe soseau și se instalau pentru o campanie completă. Muniții, alimente și provizii esențiale erau depozitate în taberele rusești.
Biden și-a presat consilierii. Chiar credeau că de data aceasta Putin era probabil să lovească?
Da, au afirmat. Acest lucru este adevărat. Deși administrația va fi insista public, în următoarele luni, că nu credea că Putin a luat o decizie finală, singurul lucru pe care echipa sa nu l-a putut spune președintelui, în acea zi de toamnă, a fost exact momentul în care președintele rus va fi apăsat trăgaciul.
Directorul CIA William J. Burns, care a servit ca ambasador al SUA la Moscova și a avut cele mai directe interacțiuni cu Putin, dintre toți cei din Administrația Biden, l-a descris pe liderul rus celorlalți ca fiind fixat pe Ucraina.
Controlul asupra țării a fost sinonim cu conceptul lui Putin despre identitatea și autoritatea rusă. Precizia planificării războiului, împreună cu convingerea lui Putin că Ucraina ar trebui să fie reabsorbită de patria-mamă, l-au lăsat convins fără îndoială că Putin era pregătit să invadeze.
„Am crezut că este destul de serios”, a spus Burns luni mai târziu, amintindu-și briefingul.
Informațiile au subliniat promisiunea propriilor cuvinte ale lui Putin. Cu trei luni mai devreme, în iulie, publicase un eseu de 7.000 de cuvinte, „Despre unitatea istorică dintre ruși și ucraineni”, plin de nemulțumiri și afirmații dubioase.
Rușii și ucrainenii, a susținut el, erau „un singur popor” – o idee care își are rădăcinile în afirmațiile lui Putin despre „legăturile de sânge” – iar Moscova fusese „jefuită” de propriul teritoriu, de către un Occident intrigant.
„Sunt încrezător că adevărata suveranitate a Ucrainei este posibilă numai în parteneriat cu Rusia”, a scris Putin.
Cu doar câteva săptămâni înainte de apariția eseului, Biden și Putin ținuseră un summit, pe 16 iunie, pe care amândoi l-au declarat constructiv. În acel moment, Ucraina era o preocupare, dar una despre care oficialii de la Casa Albă simțeau că ar putea fi rezolvată.
Pe măsură ce delegația Casei Albe a părăsit întâlnirea, desfășurată la Geneva, un consilier principal al lui Biden și-a amintit mai târziu: „Ne-am urcat în avion și am venit acasă și am crezut că lumea este în pragul unui război major în Europa”.
Dar publicarea ulterioară a articolului lui Putin „ne-a atras atenția în mare măsură”, a spus mai târziu Sullivan.
„Am început să ne uităm la ce se întâmplă aici. Care este jocul lui final? Cât de mult va împinge?” Ca măsură de precauție, pe 27 august, Biden a autorizat ca 60 de milioane de dolari, în arme în mare parte defensive, să fie extrase din inventarele SUA și trimise în Ucraina.
Până la sfârșitul verii, în timp ce au unificat informațiile de la graniță și cele de la Moscova, analiștii care și-au petrecut cariera studiindu-l pe Putin erau din ce în ce mai convinși că liderul rus – el însuși un fost ofițer de informații – a văzut o fereastră de oportunitate închizându-se.
Ucrainenii s-au ridicat deja de două ori, pentru a cere un viitor democratic, fără corupție și ingerința Moscovei, în timpul Revoluției Portocalii din 2004-2005 și a protestelor Maidan, din 2013-2014, care au precedat anexarea Crimeei de către Rusia.
Deși nu era membră NATO sau a Uniunii Europene, Ucraina se mișca acum în mod constant pe orbita politică, economică și culturală vestică. Această derivă a alimentat resentimentul mai larg al lui Putin, față de pierderea imperiului Rusiei.
Într-o evaluare actuarială sumbră, analiștii au concluzionat că Putin, care era pe cale să împlinească 69 de ani, a înțeles că rămâne fără timp pentru a-și consolida moștenirea, ca unul dintre marii lideri ai Rusiei – cel care a restabilit preeminența Rusiei pe continentul eurasiatic.
Analiștii au spus că Putin a calculat că orice răspuns occidental la o încercare de a revendica Ucraina prin forță ar fi de indignare, dar limitat în pedeapsa reală.
Liderul rus, au spus ei, credea că Administrația Biden a fost pedepsită de retragerea umilitoare a SUA din Afganistan și a vrut să evite noi războaie.
Statele Unite și Europa încă se luptau cu pandemia de coronavirus. Cancelarul german Angela Merkel, liderul european de facto, părăsea funcția și preda puterea unui succesor netestat.
Președintele francez Emmanuel Macron se confrunta cu o bătălie pentru realegere, împotriva unei drepte renăscute, iar Marea Britanie suferea de o recesiune economică post-Brexit.
Părți mari ale continentului depind de petrolul și gazele naturale rusești, pe care Putin credea că le-ar putea folosi ca o frână, pentru a diviza alianța occidentală.
El a acumulat sute de miliarde de dolari în rezerve de numerar și era încrezător că economia rusă va putea rezista sancțiunilor inevitabile, așa cum a făcut în trecut.
Cu noile informații și analize la briefingul din octombrie, Biden „a avut practic două reacții”, a spus Sullivan. În primul rând, pentru a încerca să-l descurajeze pe Putin, „trebuia să trimită pe cineva la Moscova, să stea de vorbă cu ruși,i la un nivel superior, și să le spună: „Dacă faci asta, acestea vor fi consecințele”.
În al doilea rând, trebuiau să informeze aliații cu privire la informațiile americane și să-i pună la curent cu ceea ce Administrația credea că ar trebui să fie o poziție unificată și severă, de amenințare cu sancțiuni împotriva Rusiei, întărirea și extinderea apărării NATO și asistența pentru Ucraina.
Burns a fost trimis la Moscova și Haines la sediul NATO, de la Bruxelles… citeşte mai departe pe The Washington Post