Marina Litvinenko, văduva fostului disident rus Alexandr Litvinenko, se poziționează împotriva occidentalilor care doresc o negociere, privind războiul din Ucraina.
Alexander Litvinenko era un ex-agent KGB, care a fost ucis de serviciile secrete ruse, la Londra, în 2006, cu poloniu radioactiv.
Soluția, a subliniat Marina Litvinenko, într-un interviu acordat publicației spaniole La Vanguardia, trebuie să fie înarmarea Ucrainei, izolarea Rusiei și, în sfârșit, a poporului rus.
Litvinenko are încredere că un război civil va pune capăt a ceea ce ea numește „străvechiul regat al minciunii și al crimei în țara sa îndelung suferindă”.
O economistă în vârstă de 59 de ani, Litvinenko este o femeie veselă, cu un puternic simț al misiunii ei, care este atât zâmbitoare, cât și plină de ură față de Vladimir Putin, pe care îl învinovățește pentru moartea soțului ei, notează La Vanguardia.
Ce sentimente vă stârnește războiul din Ucraina?
Toată inima mea este alături de Ucraina. Dar asta este foarte rău și pentru Rusia. Putin a făcut primul pas spre distrugerea propriei țări. Nu se gândește la oamenii lui, la viitorul țării sale. Este un personaj fundamental nesigur, al cărui singur interes este să fie situat perpetuu într-o poziție de putere.
De asta a invadat el (n.r. Vladimir Putin) Ucraina?
De fiecare dată când Putin și oamenii lui au nevoie să arate poporului putere, se duc la război. În 1999, pentru a câștiga alegerile prezidențiale, a început al doilea război în Cecenia; în 2008, în Georgia; în 2014, în Crimeea și estul Ucrainei. Acum în toată Ucraina. Întotdeauna pentru a ascunde managementul prost al țării. Dacă economia merge prost, atunci este vina „agresorilor” și nu pentru că el și oamenii lui au furat banii statului.
Dumneavoastră ați spus după uciderea soțului dvs. că marea diferență dintre Occident și Rusia este că în Rusia viața individului nu este prețuită. Mai gândiți la fel?
Da! Ne așteptam ca acest lucru să se schimbe după prăbușirea Uniunii Sovietice. Dar e tot la fel. În URSS, mesajul era: nu te gândi la viața ta, gândește-te la viitoarea utopie. Dacă te uiți la cărțile sau filmele sovietice, vei vedea că ele îndeamnă mereu să nu trăiești pentru viitor, ci să mori pentru viitor. Complet nefiresc. Totul a fost o minciună, totul a fost simulat.
Ca în celebra frază sovietică: „Eu mă prefac că muncesc, iar tu te prefaci că mă plătești”?
Exact. Te obligă să conviețuiești cu minciună. Oamenii au învățat să tacă, altfel te vor ucide; soțul meu este un exemplu. Oamenii știu că nu li se spune adevărul, dar îl acceptă ca adevăr. Astăzi și întotdeauna în Rusia, tăcerea este un mecanism de apărare, care îți permite să supraviețuiești sau cel puțîn să nu îți pierzi locul de muncă. Un individ nu are putere, puterea este a statului. Și toată lumea o știe. Dacă Putin spune ceva, și eu trebuie să spun același lucru. Pentru că societatea rusă nu a avut niciodată cetățeni. Doar sclavi.