Unii dintre cei evacuați de la oțelul Azovstal au vorbit despre experiențele lor după ce au ajuns în orașul Zaporoje, din sud-estul Ucrainei.
Elina Ţibulcenko, o fostă angajată a fabricii, spune că a fost într-un buncăr de acolo, de pe 2 martie, până pe 1 mai, cu familia ei. Au supraviețuit cu supă, conserve și ceai neîndulcit, a spus ea.
Ea a spus pentru CNN că, atunci când au plecat, mai erau 42 de oameni în buncărul lor. „Numai civili, nu aveam nici un militar în buncăr. «Pentru că, dacă sunteţi în buncăr, veți fi în pericol» – au spus militarii”, potrivit Elinei.
Vorbind despre bombardament, ea a spus:
„Nu m-am gândit niciodată că pământul ar putea să se cutremure așa. Nu doar s-a tremurat. Buncărul a sărit și a tremurat”.
CNN a întrebat-o pe Țibulcenko de ce a ales să nu meargă în Rusia sau în autodeclarata Republică Populară Donețk.
„Pentru că sunt ucraineancă, iar patria mea este Ucraina, și nu în Rusia, nu RPD”, a spus ea. „Mariupol a fost orașul meu, dar acum a dispărut, nu mai este nimic”. Ea a spus că a pierdut moșteniri prețioase de familie, cum ar fi un costum tradițional brodat, care avea 150 de ani vechime.
„A supraviețuit Holodomorului (înfometarea în masă a Ucrainei, de către Stalin, în anii 30), deportării, primului război mondial, celui de-al doilea război mondial, nici măcar naziștii nu au distrus Mariupolul. Nici fasciștii nu au distrus Mariupolul. Dar rușii au venit și l-au distrus”, a spus ea.
Familia avea trei apartamente, a spus ea. „Și totul a ars, totul a ars”. Ea a spus că, după plecare, au petrecut o noapte, într-un centru de filtrare rusesc, din satul Bezimenne.
În drum spre Zaporizhzhia, ea a spus că a început să plângă, când a văzut steagul ucrainean. Ţibulcenko a remarcat că acum vrea doar să se spele și să aibă lenjerie curată.
Sergey Kuzmenko, de asemenea angajat al Azovstal, a fost acolo din 8 martie. El a spus că în aprilie soldații de la fabrică au reușit să introducă cereale și conserve în fabrică, la fiecare câteva zile.
„Oamenii putrezesc în subsoluri”, a spus el. „Ca să înțelegeți, (sunt) 2 până la 3 etaje de scări, până la subsol, este umiditate, nu există ventilație. Am stat timp de 60 și mai multe zile acolo”.
„La începutul războiului, uzina avea 36 de adăposturi anti-bombe. Dar în acest moment au mai rămas doar câteva”, a spus el. El a descris cum o clădire cu două etaje a fost demolată de o singură bombă.
El a spus că, atunci când civilii au plecat, au văzut că două etaje ale buncărului lor erau pline de soldați răniți grav.
Kuzmenko a declarat pentru CNN că trupele ruse i-au căutat toate bunurile, după ce a fost evacuat, și a fost examinat pentru tatuaje.
„Mi-au oferit opțiuni să ne întoarcem în Zaporoje sau să meargem în Rusia, ori să rămânem în RPD. Unii au rămas în Rusia. Nu i-au forțat”, a spus el.
Kuzmenko a descris o călătorie întortocheată, cu multe opriri și ocoliri. El a spus că pasagerii sunt conștienți de faptul că sute de oameni, pe lângă care au trecut, nu s-au putut alătura convoiului, inclusiv aproximativ 500, care așteptau într-un centru comercial din afara Mariupolului și în satele de pe drum.
El a spus că așteaptă cu nerăbdare să se bărbierească pentru prima dată în mai bine de două luni. Mulți dintre evacuați păreau copleșiți, epuizați, palizi și slabi, dar și ușurați, pentru că se află în siguranță. Unii dintre copii păreau să fie înfometaţi.