Intre cei care au pierit in catastrofa aeriana de langa Smolensk se afla si Anna Walentynowicz, veterana a sindicatului liber si autoguvernat Solidaritatea, arata Vladimir Tismaneanu pentru HotNews.
Foto: Anna Walentynowicz, doamna de fier a Solidarnosç~
Concedierea abuziva a acestei muncitoare de la santierele navale din Gdansk a dus la marea greva in urma careia s-a ajuns la negocierile cu guvernul si la recunoasterea oficiala, in august 1980, a miscarii sociale care avea sa distruga sistemul comunist din Polonia.
A fost scanteia care a aprins focul, catalizatorul care a provocat actiunea decisiva. Dupa acordurile de la Gdansk, nu doar regimul comunist polonez, ci intreg Blocul Sovietic au intrat intr-un ireversibil declin.
Fenomenul Gorbaciov, scria candva Adam Michnik, si nu
gresea, a fost de fapt un raspuns la avansul miscarilor sociale independente care subminau iremediabil dictaturile de tip bolsevic.
FOTO: Jacek Kuron si Lech Wallesa (Dziennik)~
Ceea ce s-a petrecut atunci, iar Anna Walentinowicz si alti militanti precum Lech Walesa, Zbygniew Bujak, Bogdan Borusewicz, precum si consilerii Michnik, Jacek Kuron, Bronislaw Geremek, Lech si Jaroslaw Kaczynski, spre a-i numi doar pe cativa, au jucat un rol esential, a fost reinventarea politicului dupa ani de falsificare si desfigurare a vietii sociale.
Renastea o democratie politica veritabila pe baza recunoasterii drepturilor civice negate de statul politienesc ideocratic. Conceptul strategic al societatii civile devenea o realitate sociala palpabila.
Nota: In spatele acestei tragedii, petrecute in apropierea orasului Smolensk, se afla o poveste foarte veche, despre care Vladimir Tismaneanu nu scrie pentru ca nu este lagata direct de tragedia de langa Smolensk, desi sunt sigur ca o cunoaste foarte bine si in detaliu.
In Solidarnosç au existat, de la momentul transformarii sindicatului dintr-o miscare a muncitorilor din Gdansk si Gdynia intr-una nationala, doua grupari: una radicala si una moderata.
FOTO: Tadeusz Mazowiecki (Interia)~
Anna Walentinowicz, o femeie simpla, a fost primul lider al sindicatului, omul in jurul caruia s-au coagulat fortele sindicale in portul Gdansk, in santierul naval. Pe masura ce trecea timpul si sindicatul trebuia sa inceapa lunga si dura sa lupta cu regimul politic, in fruntea organizatiei s-a ridicat un alt lider, electricianul Lech Wallesa.
Om al compromisului si al negocierii, Wallesa a fost in realitate intotdeauna un om de buna credinta, care nu a colaborat niciodata cu politia politica poloneza, asa cum spun cei ce au informatii din sursele radicale afiliate Solidarnosç.
Acestia, si ei oameni de la fel de mare buna credinta, au considerat intotdeauna ca Lech Wallesa este un colaborationist, care sta de vorba si bea cafele cu liderii comunisti.
FOTO: Bronislaw Geremek, artizanul terapiei de soc poloneze (CafeBabel)~
In realitate, el, inconjurat de o echipa de intelectuali formidabili, precum Jacek Kuron, Bronislaw Geremek, Tadeusz Mazoviecki sau Adam Michnik, au negociat cu incapatanare timp de aproape zece ani democratizarea Poloniei, organizarea de alegeri libere si, finalmente, plecarea Partidului Comunist si a dictatorului Jaruzelski din fruntea statului.
Discutiile au fost atat de sistematice, incat la un moment dat, in stadiul final, Solidarnosç negocia in aceeasi incapere pe diferite categorii de problematici: sociale, economice, financiare, politice, militare etc. conditiile democratizarii Poloniei.
In tot acest timp, aripa dura din sindicat, in frunte cu Anna, a continuat sa-l considere pe Wallesa un tradator si un colaborationist, ceea ce, din punctul meu de vedere, este o eroare.
Fratii gemeni Lech si Jaroslaw Kaczynski au facut parte din aceasta grupare de oameni admirabili, dar care nu au inteles virtutile dialogului cu puterea comunista poloneza (pe care sovieticii nu au reusit sa o impregneze finalmente cu salbaticia, cinismul si canibalismul lor politic) si rezultatele remarcabile la care s-a ajuns pana la urma.