Chiar şi simplul fapt că referendumul acesta este folosit ca unealtă de propagandă este o dovadă de cinism îngrozitor. Majoritatea PSD-ALDE a stabilit că scrutinul ar trebui să aibă loc pe 10 iunie. Totul – pentru o chestiune care nu este de actualitate şi nu există ca actualitate în România.
Iohannis: PSD a îmbrobodit poporul. Voi sesiza Comisia de la Veneţia
În schimb, un alt referendum, care stabilea că parlamentul trebuie să fie unicameral şi trebuie să aibă 300 de parlamentari, nu se aplică. De peste opt ani. Parlamentul era obligat să schimbe toată legislaţia aferentă pentru a respecta voinţa populară.
Referendumul fără substrat
Nu au făcut-o. În schimb, încearcă să bage pe gât românilor referendumul acesta lipsit de substrat. Care ar trebui să fie substratul? Un număr ieşit din comun de mare de cupluri de homosexuali care doresc să se căsătorească şi / sau să adopte copii, de exemplu.
Avem o asemenea situaţie în România noi, astăzi? Nici vorbă? Eistă o minoritate LGBT, aşa cum există o minoritate anti-LGBT. Totul e în limite normale, nu este nimic ieşit din comun. Subiectul este gonflat de ani de zile de propaganda rusească.
Iată cum. Nu există foc. Din nimic, în mijlocul unui ONG care activează bine-mersi din anii 90, Accept, apare un grup de inşi care anunţă că vor să se căsătorească şi nu sunt lăsaţi. Imediat, pe diferite tonuri, simulând pluralismul de idei, apar gureşii năimiţi.
Radicalismul de sinecură rusească
Se toacă şi se rostogoleşte ştire de profil, despre tot felul de membri ai comunităţii care au diferite doleanţe. Perspectiva este una subiectivă, veninoasă. Se rostogoleşte o avalanşă de informaţii despre Occidentul cel putred şi decadent, în care copiii sunt învăţaţi să nu spună „fetiţă” şi „băieţel”. Totul sună a maskirovka.
Acelaşi Occident putred şi decadent, am văzut asta, desparte familiile de copii, pentru că părinţii ar încerca să le impună acestora religia. Campaniile cu cazurile din Norvegia sunt un exemplu. Îţi imaginezi, aşa, că în SUA sau nord-vestul Europei străzile sunt şantane pe care lumea se depravează într-o veselie.
De partea cealaltă a baricadei, după principiul „ăia au pus focul, să alimentăm cu gaz”, talibanii taberei LGBT exacerbează dialogul, devin agresivi şi au pretenţii tot mai mari. Lucrurile se complică şi mai mult. Vom explica imediat de ce.
Nici Occidentul nu a găsit toate răspunsurile
În realitate, occidentalii sunt mult mai conservatori decât noi, i-am văzut. Catolicii nici nu vor să audă de homosexuali. În frumosul Occident, plin cu oameni conservatori, vezi, pe străzile marilor oraşe, cupluri homosexuale plimbându-se însă relaxate.
Au drepturi. Acestea le sunt respectate. Punct. Până unde merg aceste drepturi? Acestea sunt chestiuni care deocamdată nu au o soluţie definitivă şi o rezolvare universal valabilă nicăieri în lume, nici în Occident.
Dar să nu vină Moscova, care condamnă homosexualii în continuare, să dea lecţii de moralitate şi corectitudine. Şi să nici nu vină să ne dea în cap cu biserica şi cu credinţa, după ce de un secol aserveşte credinţa unui sistem politic opresiv şi o foloseşte cu cinism în scopuri politice evidente.
Referendumul care spune că nu formaţi o familie
Pe de o parte, este o tâmpenie. Nimeni nu are nevoie de chestia asta plictisitoare. Românul tipic heterosexual, de departe majoritar, are o homofobie moderată tipică. Tendinţele homosexuale la om sunt o chestiune care vine, hăt, din protoistorie.
Dintotdeauna au existat pederaşti, lesbianiste, bisexuali, transsexuali, nu e nimic fantastic. Întotdeauna aceştia au fost urâţi de unii şi au făcut în jurul lor o minoritate nesemnificativă de prozeliţi.
Ritmic, ca şi acum, cazul minorităţilor LGBT a fost folosit politic, magnetizând proştii, fraierii şi naivii. Ca şi acum. Cel mai penibil lucru este că, atunci când încerci să spui aceste lucruri evidente, de bun-simţ, se găseşte câte un mare deştept sau un biet om intoxicat deja care imediat te lipeşte de perete:
Tu vrei ca homosexualii să înfieze copii?
Prieten şi duşman
Adică îţi impune, ultimativ, să te delimitezi, să treci de o parte sau de cealaltă parte a baricadei. Cu alte cuvinte, dacă nu te duci la referendumul acesta, eşti catalogat chiar şi ca prieten al homosexualilor. Ceea ce de asemenea este o tâmpenie.
Am avut, ca mulţi dintre noi, colegi, amici, cunoştinţe care sunt homosexuali. Cu unii nu am discutat niciodată despre „cestiune”, nici înainte, nici după ce „am aflat că” respectivul e astfel. Mi s-a părut irelevant. Omul era foarte simpatic sau enervant din motive care nu aveau nici o legătură cu orientarea lui sexuală.
Asta nu înseamnă nici că voi fi vreodată de acord cu excesele sau talibanismele unor propagandişti LGBT. Oricât de mult s-ar supăra ei. Dar nici nu doresc să dezvolt subiectul. Nu am pretenţia că mă pricep. Sunt lucruri la care nu se pricepe majoritatea lumii care vorbeşte.
Adopţia şi căsătoria
De exemplu, adopţia de copii şi căsătoria. În principiu, din reflex homofob, organic, sunt împotriva acestora. Reflexul homofob este mai puternic în privinţa adopţiei de copii de către cuplurile de homosexuali şi mai atenuat în privinţa căsătoriei, din motive evidente.
Dar asta nu înseamnă nici că mă reped să scot ochii cuiva cu asta dacă ştiu că este din minoritatea LGBT. Nu ţin să torn gaz pe foc. Nu voi rezolva eu problema asta. Părerea mea este că nu o va rezolva definitiv niciodată. Nimeni. Este imposibil.
Aşa cum este imposibil să le negi acestor oameni drepturile civile. Şi aici începe o discuţie care, repet, nu şi-a găsit un răspuns universal acceptat nicăieri în lume: până unde merg acest drepturi? Ceea ce constatăm este că societăţile mai tolerante cu minorităţile acestea sunt vizibil mai avansate şi civilizate.
Aspectul politic
Era de aşteptat ca, imediat după ce Klaus Iohannis aruncă pe piaţa politică atacul său justificat la mutilările Legilor Justiţiei, PSD-ALDE să reacţioneze cinic cu referendumul acesta penibil. Scopul lui nu este să fixeze familia românească tradiţională, aflată în mare pericol.
Marele pericol asupra familiei tradiţionale româneşti sunt chiar ei, PSD-ALDE, care o trimit în disoluţie, prin disoluţia autorităţii statului român. Într-un stat neguvernabil, cu Justiţia controlată de infractorii naţionali, familia este într-un mare, foarte mare pericol.
Când copilul tău poate fi molestat şi, fără proba video, făptaşul poate scăpa liber, nepedepsit, atunci avem o problemă. În era ticăloşilor, aceste adevărate probleme sunt ecranate cu prostii, ca acest referendum.
Diversiune
Aşadar, este prevzibil că se va ajunge în punctul în care poate Klaus Iohannis va chema românii la un referendum pentru Legile Justiţiei. Dacă acest referendum va avea loc simultan cu cel pentru redefinirea familiei, zăpăceala cu buletinele de vot ce se vor confunda va fi totală.
Dacă referendumul PSD-ALDE va avea loc înainte, prezenţa necesară pentru referendumul pe Legile Justiţiei va fi mai greu de atins. Votanţi vor fi poate mai obosiţi şi sătui de atâtea referendumuri.
Dacă se va adăuga şi un al treilea referendum – pentru demiterea lui Klaus Iohannis, din bulibăşeala rezultată vor putea ieşi orice fel de scoruri electorale, manipulate de cine este la putere. Iohannis destituit, Legile Justiţiei făcute praf, referendumul pentru familie aprobat de români.
Efecte directe
Despre cele indirecte – prezenţa unui hipopotam politic ca Tăriceanu interimar la Cotroceni, prăbuşirea completă a statului de drept, crahul economic generalizat, nici nu mai vorbim. Să trecem în revistă acum efectele directe.
Să luăm această mamă singură, al cărei soţ a murit acum doi ani, care are doi copii şi trăieşte cu mama ei. Cei patru formează o familie? Desigur. Şi aşa Constituţia e depăşită la acest capitol. Atunci însă va exista un referendum care va spune altceva – cei patru nu formează o familie.
Să vedem acum ce se întâmplă cu acest bărbat singur, despărţit de fosta soţie, care a câştigat tutela fetiţei lor. Nu discutăm deloc despre homosexualitate. Trăieşte în aceeaşi casă cu fratele lui mai mic. Cei trei formează o familie? Sigur că da. Va fi un referendum care va spune altceva.
Aceste chestiuni sunt lucruri care au început de mult timp, de la primele pâlpâiri ale revoluţiei sexuale, în perioada interbelică poate. Continuând cu explozia de femei singure de după al doilea război. Vrem să rezolvăm asta printr-un referendum? O tâmpenie, desigur. Scopurile sunt altele.