Ultima ieşire publică a lui Dacian Cioloş, de după primele negocieri pentru formarea cabinetului său, arată că acesta nu are soluţii. Să comentăm spusele acestuia.
„Am decis să aştept până vineri (…) am decis să aştept, pentru că un eventual guvern susţinut de Coaliţie ar fi cel mai bun lucru acum”, spune Cioloş. În fapt, se ştie de către toţi că premierul desemnat aşteaptă până vineri, pentru că prima rundă de negocieri, de ieri, a fost un eşec.
„Foarte multe emoţii în aceste momente, nume peste nume, declaraţii şi întrebări care ţin mai degrabă de un «reality show», decât de o situaţie care implică mult echilibru şi urgenţă”, spune Dacian Cioloş.
Emoţiile, numele peste nume, declaraţiile şi întrebările ar trebui să escamoteze discursiv lipsa de soluţii, dar scot în evidenţă indirect căutarea de către politician a unor căi de împăcare cu cei doi foşti parteneri de coaliţie, PNL şi UDMR, pe care USR i-a supărat.
„Foştii noştri parteneri”, continuă Cioloş, confirmând că aceştia nu mai sunt, cel puţin acum, parteneri, „m-au rugat să aştept până mâine, pentru a vedea dacă partidele lor sunt de acord sau nu să reformăm coaliţia. Am decis să aştept până vineri”. PNL şi UDMR au cerut până joi, Cioloş tergiversează încă o zi. Suficient de sugestiv.
„Nu avem prea mult timp la dispoziţie, dar am decis să aştept, pentru că un eventual guvern susţinut de coaliţie ar fi cel mai bun lucru acum”, spune premierul desemnat, vădit presat de ticăitul ceasului.
Mai departe, ce spune Dacian Cioloş:
„Situaţia politică este instabilă, situaţia economică se degradează, situaţia medicală este dezastruoasă. Şi cu toate acestea primesc întrebări peste întrebări despre jocurile politice care fascinează pe toată lumea, în aceste momente. Nu cad pradă disonanţei şi am răbdare, pentru că în această perioadă trebuie ca cineva să aibă calmul necesar rezolvării unei crize.”
Nimic x Nimic = Nimic – cam aşa se poate rezuma acest fragment de declaraţie de presă. Cioloş în continuare:
„Mi-aş dori să terminăm acest balet al divertismentului politic (n.n.: dar nu poate), în care persoanele sunt mai importante decât rezultatul (n.n.: critică destul de transparentă la adresa foştilor parteneri de coaliţie, care ar pune persoanele pe primul plan).
Nu cer nimănui sacrificii politice, dar sper că încă suntem suficienţi oameni maturi care să ştie că soluţiile implică renunţare, poate o formă de sacrificiu, dar şi diplomaţie (n.n.: adică premierul desemnat cere PNL să se sinucidă politic, făcând un sacrificiu, adică renunţând la noul său preşedinte, pentru funcţia de premier, eventual la a doua desemnare, de către preşedinte).
(n.n.: Ce urmează este de-a dreptul jenant…) Avem un început de negociere şi vă rog pe toţi, cetăţeni sau oameni de presă, analişti politic sau simpli pasionaţi de jocul politic să înţelegeţi că de rezultatul din aceste zile depinde viaţa multor cetăţeni ai României (n.n.: Când aţi provocat această criză politică, retrăgându-vă miniştrii şi aliindu-vă cu AUR şi PSD, v-aţi gândit la aceste lucruri?).
Am fost azi întrebat şi dacă am impresia că aş putea fi un premier de sacrificiu. Răspunsul meu e simplu: da, oricine îşi va asuma guvernarea în următoarele săptămâni şi luni va face un sacrificiu (n.n.: Adică este conştient de ce urmează…).
Partidul care îşi asumă guvernarea în următoarele luni oricum face un sacrificiu, pentru că va fi o perioadă foarte grea. Mai mare sacrificiu decât cel de a guverna în această perioadă, din punct de vedere politic, nu cred că există. Nouă nu ne e teamă de acest lucru (n.n.: aici plonjăm direct în cel mai clar populism).”
Ceea ce este greu de înţeles e de ce USR anunţă că va merge inclusiv până la nominalizarea unui cabinet monocolor, minoritar, care are toate şansele să cadă în Parlament.
PSD şi AUR nu îl vor vota. PNL nici atât. Poate Aripa Orban. Dar o votare a Cabinetului Cioloş – monocrom politic, de către PSD, AUR, Aripa Orban şi UDMR, să zicem, chiar dacă, pe aritmetica parlamentară, poate duce cumva la intrarea în pâine a acestui guvern, va fi dezastruoasă pentru USR, care, aflat la guvernare, se va eroda puternic.
La fel se va eroda electoral USR şi dacă Cioloş eşuează cu guvernul său minoritar, pentru că, logic, va fi obligat să voteze orice premier desemnează a doua oară Klaus Iohannis, indiferent cum se numeşte acesta, pentru că altfel, cu alegeri anticipate, va obţine un scor electoral care îl va duce sub cota a ce are acum în Legislativ.
Dacă nu o va face, îşi va trage un glonte-n picior direct. Aşa că oricum USR, cu Dacian Cioloş în frunte, se duce în picaj.