Marele dirijor si pianist argentinian evreu Daniel Barenboim a fost sotul lui Jacquelline du Pre, cea care a fost considerata, la timpul ei, cea mai talentata violoncelista din istorie.
Pentru a se putea casatori cu Daniel, Jaquelline s-a convertit la iudaism. Nunta celor s-a oficiat la Ierusalim in luna iunie a anului 1967, in timpul apogeului conflictului din Orientul Mijlociu.
Chiar in zilele premergatoare casatoriei, cei doi si-au riscat vietile, cantand in concerte pentru soldatii israelieni, in linia intai a frontului, „cu tunurile tancurilor bubuind imprejur”, asa cum avea sa rememoreze Jaquelline du Pre mai tarziu.
Atitudinea lui Barenboim cu privire la conflictul israeliano-palestinian a f
ost neasteptata. Iata cum citeaza titularul blogului Vioara din presa:
„Pentru multi, israelianul Daniel Barenboim este, fara doar si poate, un dirijor genial si cel mai important pianist al prezentului, dar Ierusalimul oficial nu-l agreeaza. Antipatia este reciproca.
Notoriul muzician evreu al contemporaneitatii nu e acasa in Israel, nu dirijeaza Filarmonica Israeliana, ci cele mai importante filarmonici din lume, iar in tara sa genialul pianist nu concerteaza la Ierusalim, ci la… Ramallah. Face acest lucru ostentativ, ca sa-i irite si mai tare pe evrei. Conflictul lui Daniel Barenboim cu Israelul dureaza oficial de cateva decenii.
Barenboim si-a exprimat adesea prot
estul ocuparii de catre armata israeliana a teritoriilor palestiniene si fata de politica antipalestiniana represiva. De curand, a concertat din nou la Ramallah, unde, dupa spectacol, a declarat:
„Nici un popor nu are dreptul sa cucereasca alte popoare. Palestinienii au dreptul la propriul lor stat independent. Acesta este mesajul prezentei mele la Ramallah”
[…]Atacurile lui Barenboim impotriva Tzahalului si a politicii 
isrealiene s-au inmultit in ultima vreme. Cu prilejul primirii Premiului Wolf (cel mai important premiu israelian pentru arta), Barenboim a spus, chiar in incinta Knessetului (Parlamentul israelian):
„Putem face abstractie de prapastia care s-a creat intre ceea ce a promis Declaratia de Independenta a statului Israel si ocupatia asupra unui popor strain? E oare cu putinta ca poporul evreu, a carui istorie e plina de suferinte si persecutii, sa traiasca indiferent la suferinta ce-o provoaca altui popor?”.
El a fost im
ediat denuntat ca provocator, dar artistul a replicat: „Sunt mandru sa fiu un asemenea provocator”. Toata aceasta atitudine s-a materializat foarte plastic in anul 1999, cand, impotriva oricarei sanse de reusita, formeaza o orchestra dintr-un numar egal de tineri muzicieni arabi si israelieni.
West-Eastern Divan Orchestra (prescurtat WED) este copilul spiritual al lui Daniel Barenboim si al prietenului sau palestinian, Edward Said. Ideea acestei orchestre este menita sa demonstreze ca prin muzica este posibil ca oamenii aflati in tabere opuse sa coexiste in pace.