Ora de religie este subiectul despre care vorbesc toţi, toată lumea are un punct de vedere foarte bine articulat, chiar şi atunci când este complet dezarticulat şi principala caracteristică a acestui punct de vedere este că e acultural şi dominat de umorile cele mai felurite ale fiecăruia.
Marea noastră greşeală (cea aculturală, de zombi trăitori în Evul Mediu modern) e că confundăm ceea ce trebuie să înveţe copii la ora de religie cu ceea ce se întâmplă într-o biserică ortodoxă în timpul slujbei.
Aceea este predica preotului care ţine o slujbă religioasă, ora de religie înseamnă altceva. Dacă este gândită bine, de minţi luminate, ora de religie face din copii oameni întregi, nu zombi, iar rolul slujbei religioase este diferit de cel pe care ar trebui să-l aibă ora de religie.
Slujba religioasă se adresează oamenilor care vor să se roage şi să se întâlnească astfel cu Dumnezeu, ora de religie este făcută pentru ca nişte tineri oameni în formare să înveţe ce înseamnă credinţa.
Ora de religie. Ora de dogmatism
Există nebuni care, de-a lungul istoriei, în şcoli şi nu numai, au predat oamenilor altceva decât ora de religie: au încercat să insufle un set de reguli rigide ale credinţei, creând dogmatisme.
Aceşti oameni sunt nişte fanatici. Ei sunt mai periculoşi decât ateii, pentru că denaturează credinţa şi astfel se transformă în cei mai mari promotori ai argumentelor celor fără credinţă, care spun că religia este opiumul poporului.
Ora de Religie. Ora de credinţă
Suntem alături de Monica Macovei, atunci când spune că în şcoală ar trebui predate cele 10 porunci, nu Religia, dar credem că exagerează. De principio, credem că a preda despre cele 10 porunci înseamnă a preda Religia.
Atunci când spune că nu trebuie predată Religia în şcoli, Monica Macovei se referă la dogmele Religiei, aşa cum au fost scornite ele de nişte indivizi.
Când ne referim la ora de Religie, ne referim la ora de Credinţă.
Ora de Religie. Programa şcolară
Să ne înţelegem. Dacă te apuci să-i predai copilului despre Ba’al şi Ninurta în clasa a doua, nu pricepe nimic. Ba, se mai şi duce acaă şi le spune părinţilor nişte lucruri, din care aceştia înţeleg că profesorul de Religie e nebun.
Aşijderea, dacă îi predai unui copil de clasa a XI-a Religia ca la cursul primar, se plictiseşte şi zice că nu ai minte. Cere părinţilor să nu se mai ducă, să-l dezînscrie de la orele acestea.
Ora de Religie trebuie predată, credem noi, ca şi ora de Matematică sau cea de Limba şi Literatura Română. Întâi îl înveţi pe copil, în cursul primar, adunar, înmulţire, scădere şi împărţire.
Despre Conciliul de la Niceea este normal să înveţe prin clasa a noua, iar despre istoria Religiilor (Ptah, Vişnu, Quetzalcoatl, Odin) cam tot de atunci încolo. Toate la timpul lor.
Atenţie: toate aceste lucruri presupun întocmirea unei programe şcolare. Ştiţi dv., dragi cititori, ce înseamnă aceasta, o programă şcolară?
Ca să faci o programă şcolară pentru ora de Religie, trebuie ca tu, Ministerul Învăţământului, să ai harta naţională a confesiunilor religioase, pe instituţii de învăţământ, de la ciclul primar la universităţi.
Iată: dacă, să zicem, la şcoala X din oraşul Y ai cinci copii evrei, doi în clasa a doua, unul într-a cincea şi alţi doi într-a opta, patru musulmani, unul în clasa I, doi într-a doua şi alţi doi într-a şaptea, iar 70% dintre copii sunt din familii creştin-ortodoxe şi 25% din familii greco-catolice şi catolice, cum faci orarul, cine sunt profesorii care predau, ce predau aceştia la ora de Religie şi cum? Sorin Câmpeanu s-a gândit vreo secundă la aceste lucruri?
Ne îndoim…
Şi ne mai mirăm că din şcolile româneşti ies brontozauri umani, cu sprâncenele pensate, alcoolici, drogaţi, prostituate şi infractori care-ţi dau în cap pe stradă…