– Cam ca tine cu doctoratul. Sudori reci noaptea.
Ponta şi Ioan Rus bat câmpii şi improvizează din greu cu autostrăzile, încercând să arunce perdele de fum acolo unde lucrurile sunt foarte clare.
Trecem peste zeflemelile groase, lansate aiurea de Victor Ponta şi Ioan Rus la conferinţa de presă de la Ministerul Transporturilor, trecem şi peste tupeul incredibil cu care s-a adresat Rus jurnaliştilor, dar şi peste insolenţa cu care Ponta a aruncat-o, că ar putea să-şi dea doctoratul în autostrada Comarnic – Braşov (e tronson, Victoraş, nu autostradă) nu aceasta este cel mai important, cei doi au încercat să facă joc de scenă pentru a masca adevărurile care sunt foarte bine cunoscute de specialişti şi pe care PSD încearcă să le oculteze cu mai multe rânduri de blană propagandistică. Deci, în câteva rânduri…
… În primul rând, România nu poate asigura fondurile necesare pentru miile de kilometri de autostradă promise acum câţiva ani de Fenechiu, nici pentru sutele de kilometri promise acum de Rus şi Ponta (mai mult decât am fost capabili să construim în 25 de ani). Soluţia e atragerea de bani din surse externe.
… În al doilea rând, cea mai ieftină sursă externă sunt fondurile europene, la care România trebuie să cofinanţeze. Fiind fonduri de coeziune, cofinanţarea e jenant de mică: 15%. Adică: la fiecare miliard de euro, UE vine cu 850 de milioane, iar România cu 150. Ce să ne mai dorim mai mult? O cadână? O maseuză?
… În al treilea rând, UE a acceptat să finanţeze finalmente chiar şi Coridorul IX Paneuropean (ce vine din Peninsula Balcanică, prin Bulgaria, taie Moldova, apoi trece prin Republica Moldova), nu doar Coridorul IV, care e prima urgenţă, numai să tragem o dată dumnezeului banii.
… În al patrulea rând, de ce nu vrea PSD să tragă fonduri europene? Dacă furi la bani europeni, e clar: vine OLAF (Oficiul European de Luptă Antifraudă) şi gata. Experienţa bietei Hilde Puwak, încălţată de OLAF, dimpreună cu soţul dumneaei, pe vremea Sultanatului Năstase, a fost edificatoare. Oamenii aceştia, cu ostentaţie, nu trag fonduri europene (oricând de vocali sunt pentru bizonul românesc, atunci când strigă că sunt campioni la aceasta).
… În al cincelea rând, singura sursă de fonduri externe pentru autostrăzi folosită la dezvoltarea Europei Occidentale după al doilea război e mediul privat. Transnaţionalele ce construiesc autostrăzi, apoi îşi amortizează investiţia şi fac profit din taxa de autostradă 20 – 25 de ani. Aceasta înseamnă să facem contracte de concesiune.
… În al şaselea rând, Banca Mondială a realizat un studiu pe acest subiect, în care ne recomanda să facem un proiect-pilot, de concesiune a Centurii Bucureşti. Şmecheria era să prindem secretele afacerii, să rodăm echipa de negociere de la CNADNR, să câştigăm credibilitate (că acum, dacă anunţăm licitaţie pentru 500 km de autostradă, nu vine nimeni, ne ia piaţa externă de profil de fraieri), apoi ne aruncăm la un tronson puţin mai mare, de exemplu Târgu Mureş – Topliţa, apoi peste munţi, prin Cheile Bicazului, până la Târgu Neamţ, iar la final ne distrăm, făcând până la Iaşi, şi uite-aşa am legat Transilvania de Moldova.
… În al şaptelea rând, poate că trebuie să ne fericim că băieţii ăştia nu se gândesc să lanseze concomitent, ca năsărâmbii, licitaţii pentru contracte de concesiune de autostrăzi pentru toată ţara, pe mii de kilometri, cum anunţase Dan Şova, să ni se ducă buhul că suntem o naţie de papagali autostradali şi să ne ucidem şansele să atragem bani privaţi pentru autostrăzi 10 – 15 ani de-acum încolo.
… În al optulea rând, dar probabil în ultimul: noi putem să vorbim mult despre faptul că aceşti oameni, ce conduc ţara din când în când, sunt incompetenţi, dar am putea să ne gândim că fac intenţionat, că sunt foarte competenţi la ceva: subminarea naţională. Dăm numai o sugestie: cine are tot interesul să meargă cât mai prost comerţul pe relaţia Transilvania – Moldova? Rusia, desigur!