Oamenii din Roşia Montană nu-şi doresc decât să muncească! Află-le poveştile de viaţă pe ScrisoareCătreRomânia.ro.
Pentru că am fost impresionaţi, noi, toţi românii, am aflat poveştile de viaţă ale acestor farsori. Şi am dat peste lucruri foarte interesante.
Nu este nimic ieşit din comun: e o practică a transnaţionalelor (una schizoidă) de a dubla realitatea cu una închipuită, făcută de firme de PR şi publicitate.
Culmea este că am vorbit cu un amic, care mi-a spus că clipurile cu Roşia Montană, cu „oamenii aceia nenorociţi, săraci, din Apuseni”, sunt pe bune şi că acelor oameni nu li s-a spus deloc ce să spună, nu au fost machiaţi, nu au fost antrenaţi, nimic. „Şi reială! Am împletit şosete”. Sau şosele:
Iată dovada indiscutabilă a acestui fapt:
Doamna Sanda Lungu a fost întrebată cum mai stă cu făcutul de şosete şi a explicat că ea face călcâiele, nu laba (şosetei, desigur), ca jurnalistul care punea întrebarea respectivă.
Doamna Sanda Lungu susţine că ea fute buha. Buha. Pentru cultura dumneaei, atunci când îşi înghiohrţăie sutele de mii de euro luaţi de la RMGC, când fiica ei merge la şcoală cu VW şi ea stă moca la Marriot, buha sau bufniţa este…
„… un nume dat mai multor specii de păsări din Familia Strigidae (Strigide), Ordinul Strigiformes. Majoritatea sunt solitare și nocturne. Cea mai cunoscută în România este Bufniţa, Bufnița mare sau Buha, numită ştiinţific Bubo bubo.
Bufnița are dimensiuni relativ mari, ajungând la peste 61 cm şi 170 cm anvergura aripilor. Este o pasăre impresionantă, care a dat naştere la numeroase povestiri şi legende.
Vânează numai noaptea, zburând fără zgomot, la distanțe de până la 15 km de cuib, acoperind prin urmare cca. 700 km pătrați. Cu toate acestea, densitatea acestor păsări poate fi mult mai mare, dacă există hrană suficientă.
Ca şi populațiile de vulpi și pisici sălbatice, și populaţia de bufniţe depinde direct de populaţiile de rozătoare (şoareci, şobolani, iepuri, bizami etc.). La nevoie se hrăneşte şi cu insecte. Răspândită în Eurasia și nordul Africii, buha se găseşte la noi mai ales în Lunca Dunării şi zonele de câmpie, mai bogate în rozătoare.
Superstiţiile occidentale au atribuit bufniței și celorlalți reprezentanți ai ordinului Strigiformes tot felul de puteri sumbre, determinând vânarea sălbatică a acestora”
Probabil că Sanda Lungu a vrut pen’ ca să spună „vânez sălbatic buha”, mă-nţelegi? De-aceea, după ce a vânat luni şi luni de zile, cu sălbăticie, buha, a rămas şocată, că buha este un animal violent, cu anvergura aripilor ajungând până la 1,70 m, iar atunci când a văzut un jurnalist a reacţionat ca un om şocat.
Pentru că munceşte din greu la vânat buha, zilnic, seralnic şi noptatic, iar aceasta pentru că „Oamenii din Roşia Montană nu-şi doresc decât să muncească! Află-le poveştile de viaţă pe ScrisoareCătreRomânia.ro.”