De mai multă vreme (cam de când a intrat în politică), se tot acresitează ideea (eronată, în opinia mea) că Mihai Neamţu ar fi de extremă dreaptă, anume legionar.
Recent, tânărul şi neexperimentatul politician în probabilă devenire a citit în public, la lansarea programului ARD, un superb poem de Radu Gyr, poet cunoscut în perioada interbelică ca membru de seamă al Mișcării Legionare, comandant legionar și șef al Regiunii Oltenia. Faptul a ridicat mingea la fileu celor ce afirmă că Neamţu e un soi de neolegionar.
Agenţii de influenţă ai USL au sărit acum să-l discrediteze pe Neamţu şi astfel să încerce să ia din punctele electorale ale Alianţei România Dreaptă.
Pe Facebook a apărut un probabil fals cont al lui Mihai Răzvan Ungureanu, în care acesta, vezi Doamne, l-ar condamna pe Mihai Neamţu pentru atitudinea sa politică legionară.
Şi dacă acest cont ar aparţine lui MRU, şi dacă Neamţu ar fi într-adevăr mai mult decât un simplu novice în politică, un asemenea gest din partea lui Ungureanu ar fi o eroare politică. Mă îndoiesc că îl caracterizează asta pe MRU, e prea versat.
Voi explica un fapt simplu, pentru că atitudinea publică a acelora care ar trebui să ştie mai multă carte faţă de Radu Gyr şi creaţia sa mă deranjează profund.
Alături de T.S. Elliot, Ezra Pound este unul dintre marii poeţi americani interbelici şi unul dintre preferaţii mei din lirica modernă, alături de marea Sylvia Plath (care însă este britanică, ce ironie, cu tată german).
Dezamăgit de ceea ce el considera a fi deriva capitalismului occidental, Pound a devenit un ardent adept al ideilor fasciste şi din 1924 până la încheierea celui de-al doilea război mondial a fost un susţinător fervent al lui Benito Mussolini.
Şi-a exprimat susţinerea pentru Adolf Hitler, era de un antisemitism feroce, iraţional şi a susţinut o serie notorie de emisiuni radiofonice ascultate în Italia fascistă.
A scris însă multe poeme formidabile:
„Copacul mi-a-ncăput în mâini,
Suit-a prin braţele mele seva,
Pieptul mi l-a umplut copacul-
Către pământ,
Crengile cresc din mine ca nişte braţe.
Eşti copac
Şi muşchi
Şi violete peste care trece vântul.
O copilă-atâta de-naltă,
Şi toate i se par lumii o nebunie.”
După ocuparea Italiei de către americani, a fost arestat de aceştia şi ţinut într-o bază militară de lângă Pisa. În această perioadă, a fost ţinut gol, dat cu un adeziv şi tăvălit prin fulgi, într-o cuşcă de metal de şase pe şase metri.
În urma acestui tratament, a suferit o cădere nervoasă şi a fost internat într-o clinică de psihiatrie timp de 12 ani. Cât timp a fost deţinut la Pisa, şi-a scris capodopera literară Cantos Pisanos (1948) (care nu are nici o legătură cu ideologia nazistă, aşa cum nici poemul lui Gyr citit de Neamţu nu are legătură cu fenomenul legionar).
Pentru Cântecele Pisane, a primit în anul 1949 Premiul Bollingen al Bibliotecii Librăriei Congresului Statelor Unite, ceea ce a provocat revolta opiniei publice americane. A trăit în Italia până în ultima zi a vieţii sale, în anul 1972, ca un excentric geniu literar filonazist.
L-am citit pe Ezra Pound când eram adolescent şi de-abia după câţiva ani am aflat consternat isprăvile sale din politichie. A fost una dintre pildele pe care le-am primit, pentru a înţelege că nu poţi să ştergi din pantheonul umanităţii mari creatori pentru că în viaţa lor profană şi-au pus tălpi de plumb singuri, afiliindu-se politic aiurea.
Hemingway a scris:
„Cea mai mare creaţie a lui Pound – şi aceasta este Cantos Pisanos – va rămâne atâta timp cât va exista literatură”
Să nu uităm că marele Hemingway era recunoscut pentru atitudinea sa de stânga, fiind de partea republicanilor de stânga în Războiul Civil din Spania.
Evident, nu-l compar pe Radu Gyr cu un poet uriaş de calibrul lui Ezra Pound.
Faptul că autorii manualelor noastre de literatură se fac că plouă atunci când vine vorba despre Radu Gyr este o mare eroare. Deopotrivă, o la fel de mare eroare este că aproape că nu-l cunoaştem pe Benjamin Fundoianu sau pe Dimitrie Stelaru.
Iar aceasta pentru că avem prostul obicei să aducem aminte de unii dintre aceşti creatori numai atunci când avem nevoie de ei ca argumente meschine pentru viaţa noastră măruntă şi suntem oportunişti când este vorba despre educarea naţiunii noastre, dând de toţi pereţii cu valorile noastre naţionale.
Mihai Neamţu a făcut greşeala să contextualizeze politic, recitând un poem al lui Radu Gyr la o reuniune electorală ARD. Imediat a sărit USL: ahaha! iată legionarul! A urmat reacţia unor reprezentanţi ai comunităţii evreieşti, la fel de stupidă.
Radu Gyr este un mare poet român, el trebuie să fie obiect de studiu la ora de literatură, iar profesorii de română trebuie să le explice elevilor paradoxul din personalitatea acestui om, care a fost un poet grozav şi simultan membru al Mişcării Legionare.
A nu vorbi despre aceste lucruri decât pe reţete politice, cu unii reprezentanţi ai comunităţii evreieşti inhibând orice prezenţă a acestui poet în conştiinţa publică şi cu website-urile legionare fructificând această stare de fapt şi înnobilându-se prin citări copioase din lirica lui Gyr este o eroare pentru care vom plăti preţul aculturalităţii noastre senine.
nota: Am urmărit online cu surprindere, ulterior scrierii acestui text, fragmente din emisiunea lui Robert Turcescu de joi. Văd că nu sunt singurul care crede în aceleaşi lucruri şi mă bucur de acest lucru.