Anul trecut, în România a avut loc un recensământ al populaţiei. 
Aşa cum se petrec lucrurile de fiecare dată, o parte dintre cei care ar fi trebuit recenzaţi, cam 20% din populaţie, nu a fost găsită acasă de agenţii de recenzare.
Evident că aceste liste sunt incomplete şi până acum nici nu s-a pus problema altfel decât astfel. Recensământul astfel făcut a fost… sabotat, apoi contestat de USL, care a intentat finalmente un proces.
Ţinem minte că liderii coaliţiei inventaseră acum aproape un an bazaconia că astfel PDL încearcă să facă poliţie politică, înseriind cetăţenii.
La alegerile locale, siguri că vor câştiga en fanfare, bazându-se pe faptul că au o popularitate deosebită şi deţin pârghiile puterii în propriile mâini, liderii USL nici nu s-au gândit să folosească baza de date de la Statistică, obţinută prin recensământ.
În schimb, o disperare greu de înţeles la început i-a cuprins, imediat după lovitura de stat începută în 3 – 6 iulie 2012. În toiul acestei disperări, politicienii de la putere au încercat să transforme electorii români în gumilastic.
Iniţial, când erau convinşi că Barroso, Reding & Co. vor dormi pe ei câteva luni, rămânând fără reacţie, liderii USL au încercat să contracte electoratul din diaspora, votant binecunoscut al lui Traian Băsescu.
Nu a mers. Presiunea de la comunităţile din diaspora a fost mare şi, în timp ce ea se manifesta, liderii USL au decis să accepte ridicarea pragului de validare la 50% + 1, pentru că a intrat în funcţiune un alt factor de presiune: cea instituţională, din partea Ocidentului.
Disperaţi să aducă un număr cât mai mare de alegători la vot, cei din USL au dublat numărul secţiilor de votare din diaspora şi au mai adăugat câteva-n plus, aşa, de prăsilă. Au început o campanie abjectă internă pentru demiterea preşedintelui, prin atingerea improbabilului prag de 50% + 1.
Dacă, la tine în casă, dădeai drumul la apă, susurul insidios al lichidului scurs din robinet şoptea aşa: „Vino la vooooot!”. În unele oraşe ale ţării, dacă te suiai în microbuz, justificai plimbarea prin localitate a unui banner pe roţi pentru demiterea preşedintelui.
În ziua votului, undeva pe la orele amiezii, liderii USL au ajuns însă la concluzia că nu vor putea aduce 50% + 1 dintre alegătorii de pe liste la vot. Atunci au gândit poate astfel:
„Măcar să ne apropiem pe cât posibil de 50%, ca să spunem apoi că Băsescu nu e legitim”
Astfel au început operaţiunile coordonate „Microbuzul”, „Urna volantă”, „Dă-l afară pe observator din secţie” şi „Dă-l afară pe pedelist din secţie”. Poate că vom afla sau nu cât de mare a fost această fraudă. 5, zece la sută? Mai mult?
Odată terminat votul, schizoid, mesajul USL s-a schimbat dramatic. Înainte, eram mai mulţi şi o parte dintre noi, ce votau în străinătate, trebuiau stopaţi pe cât posibil să participe la scrutin, apoi a apărut necesitatea ca ei să vină cât mai mulţi, pentru că în două săptămâni Băsescu nu devenise destul de popular. Acum, după eşec, USL a descoperit brusc o nouă idee genială, pe care o mai ventilase iniţial, imediat după puci.
Există, statuează acum politicienii USL, vreo două milioane de români morţi, pentru că ei nu mai există decât teoretic, pentru că… nu figurează în listele de la recensământ! Când vreun nefericit încearcă să restabilească adevărul prin cele tembelviziuni, vuvuzelele încep să vuvuzească, pentru a-l acoperi.
Probabil că la alegerile legislative, în funcţie de interesele sale, coaliţia socialistă ar putea să încerce din nou să expandeze sau să contracteze masa electorală românească, după interesul de moment.
Problema USL este acum că sunt momente în istoria unui popor când şi morţii din morminte se trezesc la viaţă şi intervin în actualitatea publică. Poate că unii politicieni, inclusiv din PDL, i-ar dori pe unii dintre români morţi de tot, dar aceasta nu este posibil.