SfatulMedicului.ro: Acromegalia este o afecţiune gravă, care apare atunci când corpul produce prea mulţi hormoni care controlează creşterea. Hormonul cel mai des afectat este hormonul de creştere (STH), produs de glanda pituitară. Acest hormon stimulează creşterea oaselor, cartilagiilor, musculaturii, organelor şi altor ţesuturi. 
Când nivelul hormonului de creştere din organism este prea ridicat, ţesuturile se dezvoltă mai mult decât în mod normal, iar această creştere excesivă poate provoca boli grave şi chiar deces prematur.
Domnul Ioan Rus, aşa cum am mai scris anterior, a fost ministrul de Interne sub care foarte mulţi poliţişti români de frunte şi-au luat, din salariile de bugetari, case de miliarde de lei şi au primit moşteniri care sfidează orice imaginaţie.
Urmaş al deloc charismaticului Gavril Dejeu, spre exemplu, Ioan Rus a preferat să tacă şi să-şi vadă de manevrele sale, pe care jurnaliştii clujeni par a le cunoaşte mai bine decât noi, bucureştenii.
Stătut după atâţia ani petrecuţi în Opoziţie, în Grădina Botanică din Cluj, Rus a revenit acolo unde cântă cocoşul, în capitala României, cu chef de putere. Acest chef de putere acţionează cam ca hormonul de creştere STH.
Dar nu asupra glandei pituitare, ci asupra intelectului. Acromegalia Sa Ioan Rus a descoperit brusc că este foarte deştept şi a început să se manifeste public. Prima dată, acum vreo două săptămâni, ne-a povestit cum l-a sunat el pe un condamnat la puşcărie, întrebându-l cum preferă să fie dus să execute pedeapsa: după sau înainte de servirea prânzului cu ştiuci împănate cu stridii?
Acum, ca să-l apere pe Victor Plagiponta – a cărui ispravă a fost puternic mediatizată în întreaga lume, Rus s-a aruncat cu capu-nainte-n filosofie şi fizică şi a început să spună cretinisme de categorie grea.
Dintru politichie, în mintea omului s-a-ntrupat un soi de hormon de creştere, produs de glanda politicuitară. Acest hormon stimulează creşterea egoului individului, care începe să aibă impresia că e mai mare, mai deştept, mai frumos decât în realitate. Când nivelul hormonului individului este prea ridicat, creşterea excesivă provoacă rostirea de panseuri cretine, care pot rămâne în istoria celor mai stupide zicale din istoria omenirii.
Dacă mai mulţi astfel de inşi se adună într-un loc, ei se autodistrug, provocând în timp decesul organizaţiilor pe care le constituie. Iată un panseu tipic pentru acest hormon de creştere, care îl afectează grav pe Ioan Rus:
„De vreo două mii şi ceva de ani, de la Aristotel şi Platon, toţi cei care au scris teze de doctorat pe filosofie, pe politică, pe ştiinţe sociale, toţi au plagiat. Repet, de la Aristotel încoace şi Platon pe tehnic de la Newton şi Einstein toată lumea a plagiat. Ăştia, colegii noştri care se ocupă de drept de la codul napoleonian încoace au contextualizat Codul, dar toţi au plagiat”
Aşa, deci să vedem… În primul rând, îl informăm pe dl. Rus că întâi a fost Platon, apoi Aristotel, nu invers. Am şi o întrebare din fizică: Arhimede pe cine a plagiat? Pe urmă, să ştie dl. ministru (înainte de a fi poate trimis la răcoare pentru favorizarea infractorului Năstase Adrian) că faptul că pentru el seamănă la nume cu Aristotel nu înseamnă că Socrate l-a plagiat pe Anaxagoras. Nota specială pentru dl. Ioan Rus: Socrate (fără „s”) nu a fost un jucător de fotbal.
E de asemenea indicat ca dl. Rus să afle că, pentru a-şi scrie opera sa nemuritoare, Platon a plagiat şi el de la nişte preoţi egipteni, care l-au trecut printr-un ciclu iniţiatic, în urma căruia a murit şi a înviat, devenind un om nou.
În rest, da, politicianul ardelean are dreptate: o dată la 100 – 200 de ani a apărut unul ce a spus ceva nou, în rest ceilalţi au copiat unii de la alţii şi toţi după câteva cărţi de acum câteva mii sau sute de ani.
Îi dorim domnului Ioan Rus să se simtă astfel bine în peştera domniei-sale, îmbrăcat în blănuri, tăindu-şi unghiile murdare de pitecantrop cu cuţitul de sileziu încropit în grabă aseară, să nu-l omoare triceratopsul cel fioros.
Să-i ia cu dumnealui şi pe Ponta, şi pe Mircea Diaconu, şi pe Lucian Pop, şi pe Ioan Mang, şi pe Corina Dumitrescu, şi pe Nicu Bănicioiu, ca şi, în general, pe toţi pitecantropii de pe la începuturile genomului uman, să plece în taigaua siberiană ţinându-se de mână şi să ne lase pe noi în pace, să trăim omeneşte.
Iar în timp ce ei vor acromegaliza până la cer puroiul lor, plesnind într-o puroială care va însănătoşi lumea, noi ne vom vedea de existenţa noastră minusculă, de nenorocite fiinţe gânditoare, creatoare de valori originale, oameni nebuni, care vom continua să ne imaginăm, în inconştienţa noastră, că există credinţă, onoare, dreptate, adevăr, geniu, ingeniozitate, inteligenţă şi ele sunt mai puternice decât turpitudinea şi venalismul pitecantropian.