Acum 24 de ore titram, la rubrica Revista presei: De ce ar trebui să-i fie ruşine lui Năstase?. De obicei, nu dau astfel de titluri la această rubrică. 
De data aceasta am făcut-o şi în acest moment este oportun să răspund la întrebare, tocmai pentru că fostul premier s-a dus să-şi execute pedeapsa la locul de detenţie.
Aşadar: de ce ar trebuie să-i fie ruşine lui Adrian Năstase, în gândirea experimentatului poliţist care i-a trecut pragul casei miercurea trecută? Voi fantaza pe reacţia verbală posibilă a poliţistului, presupunând ce ar fi putut acesta să gândească:
„Să-ţi fie ruşine! Să-ţi fie ruşine, domnule. La glagoria dumitale, nu ai bărbăţia să te iei de piepţi cu propria dumitale sentinţă, după ce ai fost om de stat în România! Te comporţi ca toţi mardeiaşii din Ferentari pe care i-am arestat şi care se trânteau pe jos, urlând şi aruncând din mâini şi din picioare ca nebunii.
La onoarea dumitale ar fi trebuit să te porţi altfel. M-ai aşteptat ore în şir ca să-ţi tragi un glonte-n cap, ca să facem împreună de-acum încolo o telenovelă-ntreagă, «Inimă de ţigan». State Potcovaru să-ţi rămână porecla”
Adevăratul mod în care înţelege să rămână erou, în lumea mingicarilor politici din partidul său, Adrian Năstase, este ilustrat foarte bine de poza pe care a luat-o când a fost urcat în salvare aseară: drept, sfidător, ironic, ţeapăn, evident fără nici un fel de problemă medicală, incapabil să înţeleagă că i-a trecut vremea, că a trecut adică vremea concupiscenţei corupte dintre instituţiile statului, cea care l-a făcut mare şi tare în România pe acest domn, bolşevic târziu, crescut la şcoala vorbăriei goale practicate de ADIRI în România ceauşistă.
Exterior tristei figuri a fostului politician pesedist, rămâne antologic momentul în care Dana Grecu a comentat, în studioul de la Antena 3, expunându-şi public fixaţia de pe cortex:
„L-au urcat pe Traian Băsescu în salvare şi-l duc la închisoare!„