Faptul că Adrian Năstase a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare în Dosarul „Trofeul Calităţii” este un semn de normalitate. Oricare cetăţean, fie el demnitar sau om simplu, trebuie să aibă parte, din partea sistemului judiciar, de acelaşi tratament.
Blog Adrian Năstase
(postare din 4 noiembrie 2007) „Săptămâna trecută, un porumbel alb a fost atacat de un uliu rău şi a căzut în curtea parlamentului cu o aripă (neideologică) jumulită. L-am adus în birou la noi (fără să-l trecem prin filtrul SPP) şi ne ocupăm de el cu rândul. Sperăm să se facă bine până la europarlamentare ca să sărbătorim împreună victoria în alegeri”
Este schizofrenică ideea emisă de Realitatea TV, Antena 3 şi RTV, că „da, noi ştim că pe vremea lui Năstase s-au făcut tot felul de nenorociri, dar să-l condamni pe Năstase pentru un mizilic e o dovadă că este vorba despre un dosar politic”.
Cum adică? Adică este un pretext? Adică pe Năstase nu-l condamni decât pentru genocid, subminarea economiei naţionale şi trădare de ţară, dacă a luat şpagă sau a făcut o mică deturnare şpăgară de fonduri pentru campania lui electorală nu se pune, că el e Năstase şi e sub demnitatea sa? Asta e o gândire schizoidă!
Pe când eram acreditat, în timpul Sultanatului Adrian Năstase, pe Guvern, zvonul insistent care circula era că de şpăgile mai mari de X dolari se ocupă Adrian Năstase, iar de cele mai mici de X dolari Dana Năstase.
Era un simplu zvon, care ar putea să fie o nedreptate faţă de marele om politic, jurist de talie internaţională, intelectual rasat Adrian Năstase, care şi-a umplut casa din spatele Guvernului, de pe str. Muzeul Zambaccian – ce ironie!, cu pastişe după mari lucrări de artă plastică, ca orice iubitor de pictoasă şi scluptură.
Acest zvon asupra şpăgilor, după plecarea lui Năstase şi a PSD de la putere, s-a confirmat cel puţin parţial. Dosarele existente sunt o posibilă confirmare, cel puţin până la o sentinţă definitivă. Să vedem ce părere are şi corupta ICCJ despre asta, la recursul pe care îl va înainta Adrian Năstase. A cărui carieră politică oricum este pe chituci.
Astfel înţelegem mai bine, trecând în revistă dosarele pe rol ale diverşilor politicieni USL, care este adevăratul motor ce îi împinge pe aceştia să ceară ad absurdum, fie că e cazul, fie că nu este cazul, demisia Guvernului şi a preşedintelui Traian Băsescu.
Din punctul de vedere al sistemului ticăloşit, este cel mai uşor, rudimentar, stupid şi stângaci lucru cu putinţă să ceri „demisia sistemului ticăloşit Traian Băsescu”, fără să realizezi măcar că procedezi ca la clasa I, când colegul de şcoală generală îţi atrăgea atenţia că ar cam trebui să foloseşti batista, iar tu strigai revoltat: „Ba tu ai muci!”.