Faptul că românii nu văd posibil încă un guvern PSD – PDL după eşecul din anul 2009 comportă, după părerea mea, două tipuri de consecințe: unele de ordin pragmatic politic şi altele de ordin general, ca trend politic românesc.
• Sondaj IRES – Predicţii ale opiniei publice
În logica pragmatică a politicii, faptul că românii sunt în bună măsură încredinţaţi că nu este
posibilă încă o „monstruoasă coaliţie” avantajează şi PDL, şi PSD să obţină un număr mai mare de votanţi care să fie magnetizaţi de nucleele dure ale fiecărui partid.
Şi alegătorii PSD, şi cei ai PDL consideră o astfel de coaliţie ca fiind o trădare din partea politicienilor preferaţi. Dacă ei au încredere că partidele preferate nu-i vor trăda, atunci ei vor magnetiza un procent mai mare din electoratul apropiat indecis, maximizându-şi rezultatele electorale.
Potenţialul politic de perspectivă al acestei mentalităţi a electoratului este însă dramatic. Semnalul dat de electori politicienilor este că nu acceptă un compromis politic nici măcar în timpuri de mare criză economică globală, neînţelegând că ţara trebuie cumva să fie guvernată şi că fără un guvern îndrituit, conform Constituţiei noastre, executivul interimar nu poate duce ţara prin furtunile economice şi financiare ale anului 2012.
Fără discuţie, dacă PDL nu va reuşi să formeze o coaliţie de centru-dreapta pe o configuraţie asemănătoare celei de acum, va fi obligat să se alieze cu adversarul său politic tradiţional, pentru ca România să aibă totuşi un cabinet în dificilul an 2012.
Efectele politice de perspectivă sunt însă dramatice.
Pe de o parte, criza economică va fi mai dură pentru România cu o „monstruoasă coaliţie”, lucru care, evident, va bucura Kremlinul, care îşi doreşte pe cât posibil ca Rusia să fie înconjurată de state slabe şi uşor de manipulat prin agenţi conspiraţi interpuşi în mediul economic şi politic.
Pe de altă parte, am intra într-o nouă eră a intransigenţei politice. Chiar dacă se formează o nouă coaliţie PSD – PDL, dezamăgirea electoratelor proprii s-ar putea să debordeze într-o zi şi am putea să ne trezim că la următoarele legislative ne apropiem de punctul critic la care se pot produce mari mutaţii politice, prin dispariţia din parlament a unor partide şi apariţia altora noi.
Pentru că suntem convinşi că artizanii actualului establishment economic-financiar global nu vor schimba paradigma actuală ce generează criza, credem că, în condiţii de depresiune globală cronică, noile mişcări politice vor fi radicale, de extremă stângă şi extremă dreaptă.