Sunt total contra transformarii Muntilor Apuseni in teatrul unei astfel de actiuni mineresti destructive si voi explica de ce.
Admir deseori acuratetea argumentelor intelectuale ale celor care sustin proiectul si siguranta acestora, care ii face foarte credibili. Se vede ca sunt bine instruiti si ca stapanesc la perfectiune chestiunea, stapanind si argumentele pro, dar si pe cele contra.
Folosindu-se de complicitatea televiziunilor si a moderatorilor deseori partizani, adeptii proiectului mitraliaza argumente, in timp ce adversarii sai baleiaza de la 
racnete penibile la proiecte ecologiste rupte de realitate. Exista putine voci echilibrate printre ei.
goldmaps
Mina de aur Haile din Kershaw, South Carolina
Este si normal (revin la pregatirea superioara a adeptilor proiectului mineresc): principala preocupare a Gabriel Resurces in acest moment este sa se inconjoare cu oameni foarte competenti, investind sume mari de bani.
Misiunea acestor oameni extrem de bine pregatiti este sa demonstreze ce responsabili social sunt cei care vor sa decoperteze cativa munti din Apuseni (pentru inceput, ca dupa aceea lucrurile vor continua in aceeasi maniera in intreaga arie a Muntilor Apuseni, plini de metale pretioase), ca sa selecteze aurul din ei si apoi sa lase in acel loc cariere de suprafata parasite: sute de hectare de teren steril.
Voi incerca sa-mi sistematizez ideile pe puncte, pentru ca subiectul este foarte complex si se poate scrie mult mai mult.
1. NU-I CRED Cei care vor ca acest proiect sa devina fapta au venit in Romania de mult timp si deja au investit bani grei, pentru ca miza este uriasa.
Intrarea a facut-o un interlop fugit din Romania in Australia ca urmarit general, Frank Timis, apoi imaginea firmei-initiator a fost spalata de cumpararea partilor lui Timis de catre investitori adevarati din domeniu.
Acestia se jura acum pe mama, pe tata si, in general, pe tot ce au mai sfant ca vor pastori cea mai responsabila-social exploatare, cu proiecte de ecologizare, restaurare de galerii istorice samd. Dati-mi 
voie sa nu-i cred. Acestea sunt exercitii de imagine.
Wikimedia
Mina Yanacocha, langa Cajamarca, in Perú. Cam asa va arata si la noi. Pentru acesti investitori si noi suntem tot un fel de peruani.
2. VARIANTA TURISMULUI Exista alte modalitati prin care statul roman poate sa faca din Apuseni o zona prospera. Foarte prospera. Un rai ecologic montan. Credeti-ma: stiu ce spun, cunosc Apusenii. Mama era din Turda, iar eu la Cheile Turzii, Ocolisel, Baia de Aries, Campeni, Muntele Mare sunt ca acasa. Posibilitatile turistice sunt fabuloase, repet: fabuloase si este numai vina celor ce ne-au guvernat ca nu au facut infrastructura rutiera, feroviara, electrica etc. pentru dezvoltarea zonei.
3. CE LASA IN URMA RMGC/GS? Nu exista in acest moment o metoda de exploatare nedestructiva a muntilor cu minereu aurifer. In prezent, companiile de profil fac o decopertare barbara a muntelui, urmata de saparea progresiva a treptelor cunoscute, 
care transforma fostul munte intr-un desert ordonat si implacabil, de forma unui amfiteatru imens, sec, galbiu, de teren steril.
eldoradogold
Mina de aur in Ghana. Si la noi va fi la fel.
O gaura in pamant, un gongoloi toxic urias. Nu am auzit ce va face RMGC sau GS DUPA ce termina scoaterea aurului. Mai ales ca nu prea are ce: refacerea ecosistemului dureaza cat nu vrem nici cu gandul sa gandim si nici in cele mai negre cosmaruri sa visam, iar ce ar lasa in urma GS ar fi fata de ce este acum in Rosia Montana ca uraganul Katrina fata de tornadele noastre de tip Facaeni, pe care daca te straduiesti le poti pune sa croseteze pulovere de lana in prispa casei.
Investitiile necesare pentru reumanizarea acestor cariere de steril montan sunt uriase. Cine isi imagineaza ca peste 20 – 30 de ani exploatatorul aurului, stand pe suma uriasa de bani pe care o va obtine din aurul exploatat, se va mai uita la statul roman si la shankrul lasat in urma in Muntii Apuseni este un mare naiv.
4. IAZUL DE DECANTARE, UN BLESTEM Aceasta este in prezent o problema fara nici un fel de solutie. Nu voi insista, in presa deja au fost expuse public argumente forte.
5. TICALOSIA NOASTRA Si daca dorim ca exploatatorul sa lase in urma deopotriva un iaz toxic de decantare, o fosta mina devenita desert in Muntii Apuseni, dezastru ecologic pe termen lung, dar sa-si indeplineasca si promisiunile cu muzeul, impaduririle si celelalte fonfleuri, pentru mine este clar ca vom termina prin a fi trasi pe sfoara.
Unii dintre noi. Altii isi vor infunda buzunarele cu bani grei. Foarte grei. Ca sa inchida 
ochii. Ascultati ce va spun. Mai discutam despre asta. Vor fi, daca se incepe exploatarea, niste scandaluri ingrozitoare de coruptie.
6. DEFECT DE LOGICA Unul dintre pilonii actualei campanii este o argumentatie de genul urmator: „Si-asa la Rosia Montana e dezastru si acum, de ce macar sa nu il desavarsim si sa ne tragem bani grei din exploatarea aurului de acolo?”.
Asa, si? Ce lasam in urma copiilor si nepotilor nostri? Vrem sa mai mearga in drumetie in Muntii Apuseni sau nu? Acesta este un fals argument. Este ca si acum ai pleda pentru infirmitatea totala voluntara a unui om care a suferit un grav accident astfel: „Si-asa iti 
lipsesc o mana si un picior, de ce nu ti le-am amputa si pe celelalte doua care sunt sanatoase? In locul lor iti putem da bani frumusei!”.
lakecowalfoundation
mina de aur de la Lake Cowal, New South Wales, Australia
7. TIMPUL REZOLVA TOT Deci:
1. Am stabilit ca suntem azi prea ticalosi ca sa facem o concesiune pentru o exploatare aurifera;
2. Sunt convins ca suntem pe potriva ticalosi (si azi nici nu avem bani) ca sa facem chiar noi exploatarea (caz in care toti banii pe aurul exploatat ne-ar ramane noua);
3. Argumentul cu „si-asa e dezastru, sa-l desavarsim ca sa mulgem bani” este o porcarie
propagandistica.
Wikimedia
Mina Buzwagi din Kahama, Tanzania
Rezulta pentru mine ca singura solutie este sa nu facem, aici si acum, nimic. Pur si simplu.
Uneori este mai bine, decat sa spui sau sa faci o mare prostie, sa nu actionezi nicicum.
Eu cred ca azi este timpul sa nu facem nimic. Poate ca vom gasi in viitor o oportunitate, o rezolvare mai putin destructiva, care sa ne permita sa ne uitam (repet) in ochii copiilor nostri maine.
Pentru ca altfel asta cu Rosia Montana, cum o croieste azi Basescu, imi seamana cu modul barbar cum isi exploateaza Clanul Harkonen planeta fabulatorie, Giedi Prime parca, in epopeea „Dune”, de Frank Herbert: fara sa-i pese de nimic, pentru ca dupa distrugerea ecologica completa a planetei se poate muta linistit pe o alta planeta, sa o ia de la capat si sa o faca praf si pe aceea.
Asta daca credem in carti si in exemplele parabolice si hiperbolice pe care le ofera literatura.