Nimeni nu ştie în Rusia cine a fost „strategul” care a avut ideea nefericită ca Ucraina să fie atacată din 10 direcţii diferite.
Serghei Șoigu, supraviețuitorul desăvârșit al politicii din Federaţi Rusă, a avut întotdeauna un talent pentru PR.
Ministrul rus al Apărării, în vârstă de 66 de ani, a prezidat timp de ani de zile exerciții publice teatrale, a zguduit statistici despre personal și s-a lăudat cu noile arme înfricoșătoare, toate pentru a proiecta imaginea unei armate ruse în ascensiune, sub îndrumarea sa.
Dar, în cele două luni și jumătate de când Kremlinul a lansat un război împotriva Ucrainei, fațada pe care Şoigu a prezentat-o meticulos în ultimul deceniu s-a dezintegrat într-o realitate urâtă, scoțând la lumină incompetența și barbaria uneia dintre cele mai mari armate ale lumii.
Viitorul lui Şoigu este acum incert, scrie Washington Post. După ce s-a retras din atacul eşuat asupra Kievului, armata rusă se confruntă cu o presiune imensă, pentru a salva aparenţele și a captura o zonă mai mare din estul Ucrainei.
Întrebările persistă, cu privire la cât de multă vină ar trebui să poarte Șoigu, pentru eșecurile armatei ruse, spre deosebire de liderii neinformați și șefii serviciilor de informații ai Rusiei, despre care se consideră că au calculat greșit cât de mult ar rezista ucrainenii.
„Există rapoarte conform cărora [președintele rus Vladimir] Putin este foarte dezamăgit de modul în care Șoigu s-a pregătit pentru acest război, cum l-a dus”, a spus analistul politic rus Tatiana Stanovaia.
Rusia se pregătește luni pentru sărbătorirea Zilei Victoriei, în mod tradițional cea mai mare sărbătoare anuală pentru armata rusă, pe fondul temerilor că Putin ar putea folosi comemorarea victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial, asupra Germaniei naziste, pentru a anunța o intensificare a războiului său împotriva Ucrainei.
Rezultatul final pe câmpul de luptă ar putea determina viitorul lui Șoigu, cel mai longeviv ministru din Rusia.
Poate marele supraviețuitor al politicii ruse, adesea văzut ca un posibil viitor președinte rus, să supraviețuiască chiar și acum?
„Cred că Putin în acest moment nu este în poziţia de a căuta responsabili în guvernul rus”, a spus Stanovaia, fondatorul companiei de consultanță politică R.Politik.
„Desigur, există emoții și cred că a fost un fel de evoluţie negativă serioasă cu Şoigu – deși cred că nu numai cu Şoigu. Dar principalul lucru de înțeles este că singurul pe care Putin îl consideră responsabil pentru eșecul operațiunii militare este Occidentul.”
Ministerul rus al Apărării nu a răspuns solicitărilor de comentarii.
Putregai în sistem
Nu este clar ce rol a jucat Şoigu în planificarea invaziei Ucrainei. Oficialii americani au spus că el este unul dintre puținii oameni din cercul apropiat al lui Putin care au informații despre atacul iminent împotriva vecinului de vest al Rusiei.
Inginer civil ca pregătire, căruia îi lipsește experiența militară, Şoigu aproape sigur nu ar fi preluat conducerea, în elaborarea planului de campanie, o sarcină care i-a revenit probabil omologului său militar, șeful Statului Major General, Valeri Gerasimov, și restului personalului.
„Nu cred că în întâlniri Şoigu joacă într-adevăr un rol de expert în materie sau de lider în politici. Putin este cel care decide”, a spus un înalt oficial al apărării al SUA, vorbind sub condiția anonimatului.
„Și Gerasimov, ca echivalent al președintelui șefilor de stat major, este cel care conduce armata.”
Dar Şoigu este vinovat, spun analiștii militari, pentru starea armatei ruse. Eforturile de reformă, care au început sub predecesorul lui Şoigu, au stagnat după ce acesta a preluat conducerea, în 2012.
El a renunțat la un program de înființare a unui corp de subofițeri în stil american, care ar fi putut insufla profesionalism în eşaloanele militare inferioare.
Ambițiile de a extinde numărul de personal militar profesionist cu contract nu au fost îndeplinite pe deplin, în timp ce ministerul a cheltuit din belșug, pentru a procura armament scump.
Rusia a intrat în război fără o rezervă de luptă complet pregătită. Rezultatele au fost evidente în Ucraina.
Rusia s-a confruntat cu rate mari de victime și a avut personal insuficient. Echipamentele prost întreținute, erorile de logistică și comunicațiile interceptate, precum și jafurile și crimele de război din zonele ocupate au scos în evidență neprofesionalismul și indisciplina armatei.
După ce Şoigu a preluat funcția de ministru al Apărării, transparența în cadrul armatei ruse s-a disipat în narațiunile create de PR, potrivit analiștilor care urmăresc armata rusă.
Schimbarea a sporit încrederea în forțele armate, în rândul rușilor, ajutând poziția politică a lui Şoigu, dar a redus controlul valoros.
„Lucrul care iese în evidență pentru mine este cât de mult control își dorește asupra narațiunii armatei”, a spus cercetătorul senior în politici de la Rand Corp. Dara Massicot.
„Dacă nu poți avea o conversație transparentă despre ratele tale de funcționare, despre cât de pricepuți sunt soldații tăi, dacă nu poți avea unele dintre aceste dezbateri, câmpul de luptă îți va arăta aceste lucruri.”
Armata rusă, pe care Şoigu și Gherasimov au construit-o, poate genera o anumită cantitate de forță militară într-un termen scurt, dar în cele din urmă are nevoie de o mobilizare, pentru a obține forță de muncă suplimentară, pentru a lupta într-un război major, a spus Michael Kofman, un analist militar rus la grupul de cercetare CNA din Virginia, care este nedumerit de ce au convenit responsabilii ruşi să lanseze o invazie completă a Ucrainei fără o mobilizare.
„Şoigu a construit o armată care arăta bine în exerciții tactice și s-a dovedit eficientă în războaie limitate, dar atunci când a fost aruncată într-un conflict mare a arătat că nu poate susţine operațiunile militare și a dezvăluit gradul de putrezire a sistemului”, a spus Kofman.
Fără cămașă în Siberia
Un străin în elita urbană a Rusiei, Şoigu a crescut în sudul Siberiei, în Republica Tuva, o regiune îndepărtată și săracă, de la granița cu Mongolia.
Tatăl său, etnic tuvan, a fost redactor de ziar și secretar al comitetului regional al Partidului Comunist.
Mama lui, o rusoaică crescută în Ucraina, lucra ca funcţionar în Agricultură. Șoigu a devenit inginer civil, dedicându-și o mare parte din cariera sa timpurie proiectelor din Siberia, dar mai târziu a avansat în posturi din Partidului Comunist, mutându-se la Moscova în anul 1990, pentru o poziție în aparatul de construcții de stat.
Oficialii sovietici de rang înalt, speriaţi de accidentul nuclear de la Cernobîl și de un cutremur devastator din Armenia, și-au dat seama că națiunea sovietică are nevoie de o agenție profesionistă de răspuns la dezastre.
Ceea ce a început ca Corpul de Salvare al Rusiei și a devenit Ministerul pentru Situații de Urgență va fi feuda lui Şoigu timp de două decenii, oferindu-i controlul asupra unei forțe de securitate armate proprii, după prăbușirea Uniunii Sovietice.
Cu jurnaliștii promovându-l, a apărut la fiecare incendiu major, accident de avion, inundație sau cutremur, timp de ani de zile, construindu-se astfel un personaj public care rămâne pozitiv pentru mulți ruși.
În sondaje, el se clasează în mod constant după Putin, drept unul dintre cei mai de încredere lideri politici ai țării.
„Nu a existat o persoană în Rusia care să nu-l cunoască”, a spus Serghei Pugaciov, un magnat rus în exil, cândva apropiat de Putin, care a reprezentat Tuva în camera superioară a parlamentului rus, din 2001 până în 2011.
„A fost întotdeauna filmat. combaterea incendiilor. … Avea imaginea unui erou.”
„La început, când Putin era un tânăr președinte, nu a vrut să se atingă de Şoigu, deoarece era prea vizibil”, a continuat Pugaciov. „[Putin] a discutat cu mine. I-am spus că nimeni nu va observa dacă îl concediază, dar nu a vrut.
La acea vreme, Putin dădea la o parte jucătorii de putere din anii 1990 și popula cele mai influente posturi din afacerile și politica rusă cu prietenii săi din copilărie, foști camarazi KGB și oameni de încredere din Sankt-Petersburgul său natal.
Şoigu, un străin, s-a apucat să mulțumească. I-a dăruit lui Putin un labrador retriever negru, pe nume Koni, care a devenit câinele preferat al liderului. L-a ghidat pe Putin călătorie după călătorie, în sălbăticia siberiană, ajutându-l pe liderul rus să îşi creeze același tip de imagine pe care și-a creat-o Şoigu.
În acele vacanțe, Putin poza pentru fotografi, în timp ce pescuia, călărea pe cai, la bustul gol, înota în stil fluture, într-un râu înghețat, sau îi dăruia ceasul de mână fiului unui cioban tuvan.
Acele contribuții la cultul personalității lui Putin, combinate cu legătura macho, l-au ajutat pe Şoigu să intre în cercul interior.
Numirea lui Şoigu în funcția de ministru al Apărării i-a încântat pe generalii care doreau să scape de predecesorul său reformator, care a fost înlăturat în urma unui scandal de corupție.
„Au obținut ceea ce și-au dorit”, a spus oficialul superior al Apărării din SUA. Situația a revenit în mare parte la vechiul model sovietic, a spus oficialul, în care Armata era mai puternică decât personalul ministerului și aproape se conducea singură.
„Așa că au trebuit să cheltuiască mulți bani pe echipamente de ultimă generație”, a adăugat oficialul superior.
„Dar ei nu au cheltuit timpul, banii și energia pentru a reforma efectiv modul în care au fost conduși, cum au fost educați și cum și-au format structurile de comandă – și vedeți cum se desfășoară acum lucrurile în Ucraina.”
Familia lui Şoigu pare să fi înflorit și din noua sa funcție, la Ministerul Apărării. În anul 2015, organizația anticorupție a lui Alexei Navalni, acum închisă, a expus public un conac în stil pagodă chinezească, în afara Moscovei, pe terenul pe care fiica mai mică a lui Şoigu, Ksenia, l-ar fi primit la 18 ani, dar ulterior l-ar fi transferat mătușii ei.
Un reprezentant al fiicei sale a negat informaţia, la momentul respectiv.
La 31 de ani, Ksenia Şoigu controlează o companie de investiții, care a câștigat milioane de dolari din contracte de construcție guvernamentale, potrivit unui articol de anul trecut, al Open Media.
Ea a desfășurat o competiție extremă de curse cu obstacole, folosind echipamente și instalații militare rusești, și a lucrat la YouthArmy, o „organizație de tineret militar-patriotică” finanțată de ministerul rus al Apărării.
În lunile înainte ca Putin să-și anunțe „operațiunea militară specială” împotriva Ucrainei, Shoigu părea în mod regulat să pregătească amănuntele pentru planurile șefului său.
El a susținut în mod fals că mercenarii americani pregătesc o „provocare folosind componente chimice necunoscute”, în estul Ucrainei.
La o ședință a consiliului de securitate din 21 februarie, la care Putin și-a forțat consilierii de top să-și afirme pozițiile cu privire la Ucraina, Şoigu a avertizat că ucrainenii sunt pe cale să organizeze o ofensivă în estul regiunii Donbas și a alimentat temerile că Ucraina ar putea deţine arme nucleare mai repede decât Coreea de Nord sau Iranul.
La scurt timp după ce războiul a început și forțele ruse au început să se lupte, Şoigu a dispărut. Sugestiile de completare automată de la motoarele de căutare Google și Yandex spuneau aşa:
„Sergei Şoigu dispărut.”
„Atac de cord Sergei Şoigu.”
„Lovitură de stat Sergei Şoigu”.
Putin le-a ordonat public procurorilor militari să analizeze modul în care recruţii din armata rusă au ajuns să fie trimiși în Ucraina, alimentând așteptările privind o sângerare politică.
Când Şoigu a apărut, în sfârșit, Kremlinul a spus că ministrul Apărării a fost pur și simplu ocupat.
Pe 29 martie, Şoigu a susținut că Rusia și-a atins principalele obiective ale campaniei sale inițiale, prin distrugerea armatei Ucrainei, și că acum se va concentra pe eliberarea Donbasului, de fapt, o retragere, după eșecurile jenante de pe câmpul de luptă.
Totuși, când Şoigu a sosit la Kremlin, pe 21 aprilie, îmbrăcat într-un costum negru identic cu al lui Putin, a primit aplauze de la șeful său, pentru că a preluat controlul asupra oraşului Mariupol.
Aplecându-se și strângând masa cu mâna dreaptă, Putin i-a ordonat lui Şoigu să blocheze Combinatul Azovstal, în loc să asalteze unitatea.
Stanovaia a spus că din întâlnire reiese clar că Putin îl tratează pe Şoigu cu clemență, ceea ce înseamnă că liderul rus probabil nu este pregătit să-l pedepsească public.
La un moment dat, Putin ar putea căuta țapi ispășitori, dar numai odată ce războiul s-a terminat, a prezis un miliardar rus familiarizat cu comportamentul lui Putin, care a vorbit sub condiția anonimatului, pentru a evita răzbunarea.
„În ceea ce privește cine a dezvoltat acest plan, de a ataca din 10 direcții diferite simultan, cineva va fi responsabil”, a spus miliardarul.
Chiar dacă Putin ar fi pus ochii pe Şoigu, ministrul este cunoscut pentru loialitatea sa. „Dacă Şoigu trebuie să accepte căderea pentru asta, o va face”, a spus Kofman.
„Și o va face așteptându-se ca Putin să-l protejeze, așa cum i-a protejat pe alții. În acel regim, dacă ești văzut că ești loial și accepţi căderea, Putin are de obicei grijă de oamenii lui.”