home POLITICA Piaţa Universităţii. Proba scenei şi testul Iohannis

Piaţa Universităţii. Proba scenei şi testul Iohannis

Share

Două evenimente extrem de importante au avut loc în ultimele două zile ale noii manifestaţii de la Piaţa Universităţii, care relevă provocările cu care se confruntă protestatarii.

Nevroza colectivă şi Piaţa Universităţii

Orice protest de stradă presupune, din punctul de vedere al psihologiei sociale, o nevroză colectivă. Această nevroză colectivă nu îi afectează numai pe cei din Piaţa Universităţii, ci, în diferite grade şi modalităţi de manifestare, ne afectează pe noi toţi.

Un vechi prieten mi-a trimis un clip oribil de pe Gândul, ilustrând reacţia unor manifestanţi, atunci când un alt grup de manifestanţi a venit în Piaţa Universităţii cu un mare banner, cu o icoană a lui Iisus şi un citat din Biblie: „Fără Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 5)”. Este tot un simptom al acestei nevroze.

Să notăm că în 1990, în Piaţa Universităţii, seară de seară, Părintele Galeriu ţinea o slujbă…

Dar acest simptom, în felul lui, pe fondul nişării societăţii româneşti, se manifestă ca o nevroză dispersivă: grupuri restrânse de oameni, inclusiv în Piaţă, caută soluţii de rezolvare a cauzei nevrozei, ce intră uneori în coliziune între ele.

Spre deosebire de ce se întâmplă acum în Piaţa Universităţii, în aprilie – mai 1990 românii s-au confruntat cu o nevroză coezivă. S-au format două mari grupuri de îndivizi: cei aflaţi în Piaţă şi aderenţii lor (marea lor majoritate aderenţi direcţi, cu mici grupuri de susţinători în diferite focare, în toată ţara); restul, majoritatea românilor, alimentaţi cu minciunile propagandei oficiale.

De aici pornim.

Proba scenei de la Piaţa Universităţii

Vineri, când, după un efort organizatoric de cel puţin două zile, a fost inaugurată scena din Piaţa Universităţii, protestatarii au intrat în coliziune între ei pe tema scenei.

Unii doreau păstrarea caracterului adhocratic al manifestaţiei, fără lideri, alţii înţeleseseră că aşa protestul se disipă probabil încet, treptat şi căutau soluţii de revigorare şi atragere de noi protestatari, după modelul Pieţei Universităţii 1990.

În 1990, la microfonul Balconului de la Geologie se perinda o galerie întreagă de voci, bine ticluită, ponderată şi regizată de organizatorii Pieţei. Erau acolo, între organizatori, Marian şi Bogdan Munteanu de la Liga Studenţilor, ori Mihai Gheorghiu, Alexandru Nancu de la Asociaţia “21 Decembrie” şi mulţi alţi tipi deştepţi, culţi, maturi.

În plus, fiecare ONG din Piaţă era format din oameni cu un rodaj de luni de zile în a lucra împreună pentru un scop, iar în cazul Ligii de ani de zile, dinainte de Revoluţie. Existau coliziuni, dar compatibilităţile erau mai puternice.

Oamenii aceştia au pus la punct un show politico-artistic, menit să atragă manifestanţi, care să se simtă bine, într-o atmosferă de Agora, de dialog colectiv continuu.

Discursurile liderilor Pieţei şi cele ale intelectualilor acelui moment erau edulcorate în reprize de muzică folk militantistă de bună calitate. Pe la microfon s-au perindat Cristi Paţurcă, Stelian Maria (membru GID), Alexandru Andrieş, Vali Sterian şi mulţi alţi cantautori care au aderat la idealurile Pieţei.

Seară de seară, filmele despre Revoluţia furată, cu Iliescu şi conspiratorii săi, erau prezentate pe un ecran gigantic, de la Balcon.

Manifestanţii de atunci erau coezivi, însetaţi de dialog, nevorbiţi din vremurile apropiate ale comunismului, în care nu puteau comunica între ei, de frica de a nu fi arestaţi de Securitate. Ei veneau în Piaţa Universităţii ca să savureze miracolul comunicării propriilor idei şi să reînveţe să gândească liber.

Azi, muzica militantistă este ocazională şi ocazionată, nu regulă. Dan Teodorescu, cu Taxi, a scris o piesă, “Ce faceţi?”, care ar putea fi cântată seară de seară de protestatari şi ar aduce coeziune.

Nimănui nu i-a trecut prin cap că diferiţi artişti ce aderă la revolta pieţei ar putea să cânte, fiecare în felul său, piesele celor de la Goodbye to Gravity, iar protestul ar putea fi numit “Piaţa Universităţii #Colectiv”, pentru a aduce coeziviune.

Există zeci de piese scrise în aceşti ani, cu conţinut politic evident, ce ar putea fi cântate de autorii lor în Piaţă. Dar cineva trebuie să-i aducă. Îşi asumă cineva asta? Greu de tot.

Doru Mărieş şi Radu Moraru şi-au asumat vineri construirea unei scene. Imediat, au apărut protestatari care au scandat slogane contra scenei. Unii au încercat să vorbească de pe scenă. Se spune că o parte dintre aceştia ar fi fost diversionişti trimişi de Antena 3. Au fost huiduiţi.

Manifestanţii de acum nu sunt coezivi, nici însetaţi de dialog, ei sunt îndestulaţi cu vorbe şi sunt convinşi că le ştiu pe toate şi au soluţii. Ei au venit în Piaţa Universităţii ca să-şi exprime furia pentru cele petrecute în #Colectiv. Ei au învăţat să gândească liber, dar sunt aşa de convinşi fiecare de propria versiune asupra adevărului, că intră în coliziune între ei.

Din momentul în care protestul a trecut de la cazul concret al incendiului din Clubul #Colectiv la problemele de ansamblu ale societăţii româneşti actuale, neînţelegerile, alimentate de grupurile diversioniste prezente în mijlocul manifestanţilor, au izbucnit.

Tendinţa a fost ca o mulţime de oameni de calitate, auzind, văzând, simţind asta, să nu mai vină la protest şi o mulţime de ultraşi şi oportunişti, combinaţi cu diversionişti abonaţi la manipularea protestelor, să apară în Piaţa Universităţii.

Piaţa Universităţii şi testul lui Klaus Iohannis

Când Klaus Iohannis, într-un avânt demagogic impulsionat de consilierii săi, a cerut Pieţei Universităţii Upgrade 2015 să-şi desemneze reprezentanţii la negocieri, disensiunile au început să se manifeste peste tot.

Grupuri de protestatari au început să trimită e-mail-uri pe adresa pusă la dispoziţie de Cotroceni, nominalizându-şi prietenii. ONG-uri serioase, care chiar au ceva de spus, recunoscute pentru activitatea lor civică de ani mulţi, au fost contactate în paralel de Cotroceni, pentru a participa la negocierile acestea.

În paralel, prizând şpilul, tot felul de paravane de interese politice sau economice au încercat şi ele să ajungă la aceste discuţii, să se afirme sau să facă diversiuni.

Efectele sunt dezastruoase. Toţi îi contestă pe toţi, ca legitimitate şi dezideratul “divide et impera” a fost atins de sistem, care a creat (cu succes, se pare) aceste disensiuni:

1. A fost prezent la discuţia cu preşedintele (şi nimeni nu a observat semnificaţia) reprezentantul Uniunii Studenţilor din România.

USR este sindicatul galben al PSD, din care provine Nicu Bănicioiu, pepiniera studenţească alternativă la TSD. De fapt (şi nici asta nu s-a observat), Liviu Dragnea a declarat ieri că doar doi dintre cei prezenţi la întâlnirea cu Klaus Iohannis erau legitimi. Unul era reprezentantul USR.

2. Liderii ONG-urilor serioase au fost compromişi de prezenţa la discuţii, nefiind recunosuţi de Piaţa Universităţii ca reprezentativi.

Ei s-au amestecat cu oportuniştii de la alte ONG-uri, prezenţi la discuţie. Alţi lideri oportunişti de aşa-zise ONG-uri au rămas la poarta Palatului Cotrceni, declarând presei că ONG-urile prezente nu sunt legitime. Zăpăceală maximă, din care nimeni nu mai pricepe nimic.

3. Piaţa Universităţii Upgrade 2015 nu şi-a ales, de comun acord, nişte lideri care să o reprezinte în discuţiile cu autorităţile şi nici nu dă semne că va reuşi acest lucru. Aceasta poate fi forţa protestului, dar şi slăbiciunea lui, aşa cum am mai afirmat.

Concluzii

Partea pozitivă a acestui protest este că Guvernul Ponta nu mai există, iar PSD e în mare derută şi s-a format o breşă, pe care se pot face nişte lucruri spre binele României. Dacă breşa se închide însă va fi rău de tot.

Patea negativă a acestui protest este că, dacă el încetează şi nu mai există presiunea străzii pe Sistemul Ticăloşit, acesta îşi va reintra rapid în drepturi, cosmetizat de ochii lumii.

Bănuim că, în cazul în care, din acest punct de vedere, Piaţa Universităţii Upgrade 2015 ia sfârşit cumva, în viitor cresc şansele ca următorul protest antisistem să fie cu lupte de stradă şi sângeros, după modelul EuroMaidan.

Citeşte şi
Treburi care nu au mai putut suporta amanarea m-au determinat sa plec din Bucuresti. Asupra
Constructia scenei de la Beogradska Arena pentru Eurovision Song Contest este aproape gata, informeaza site-ul Eurovision.tv.
PSD protestează la Cotroceni pentru libertatea lui Liviu Dragnea. La trei săptămâni de la condamnarea
Zeci de protestatari au așteptat-o pe Viorica Dăncilă la Satu Mare. Jandarmii au format un
La Arad, Viorica Dăncilă a fost pusă iar pe fugă de localnicii furioşi. Pentru că
Manifestanţii #Rezist Iaşi au luat repede cu buluc, asalt şi invadare piaţa din Iaşi cea
Magistraţii protestatari refuză să negocieze ceva cu Viorica Dăncilă şi spun că mai întâi Guvernul
Doi protestatari, un protestatar îmbrăcat în jandarm și altul purtând o mască pe față, au
Filosoful Mihai Şora anunţă că va participa la protestul anunţat duminică seara, în Piaţa Victoriei,
Un protest masiv se anunţă pentru vineri seară, la ora 17.00, la Piaţa Victoriei, pentru
Share