La nouă luni de la alegerea sa preşedinte al României, Klaus Werner Ficus Iohannis a explicat de ce este mut ca o lebădă şi a promis ca va continua să fie la fel.
Măgădăul a ţinut un discurs azi-dimineaţă, la deschiderea Conferinţei Internaţionale „Micro-to Nano-Photonics IV” – ROMOPTO 2015, care are loc la Academia Română.
Am ales sa particip la acest eveniment pentru a arata inca o data care sunt prioritatile mele. Poate ca unii se asteptau sa vorbesc despre partide sau ar fi vrut sa aiba parte de o vara mai agitata politic. Poate ca pe altii ii nemultumeste lipsa asa-numitelor breaking news-uri si a unor declaratii incendiare. Pentru mine insa conduita promisa si prioritatile asumate au ramas aceleasi. Si nu vor fi nici in continuare umbrite de efervescenta politica sau de circumstante de moment.
Aşadar, priorităţile lui Ficus Iohannis sunt următoarele: să se ducă la agape, festivităţi, deschideri, întredeschideri, închideri, redeschideri, lansări, serate, dinee din ţară şi din străinătate (dar cu osebire din străinătate, că de ce e omul preşedinte? Ca să viziteze lumea!).
Klaus Ficus mai trebuie să pună pe Facebook poze cu sine şi cu nevastă-sa în haine de fiţe, el îmbrăcat ca un gigolo, ea împopoţonată cu rochii de zi şi de seară, cu toalete scumpe ambii, croite la case de modă româneşti de renume.
Dacă făceau aşa ceva Traian Băsescu şi doamna Maria, ieşea un scandal intergalactic, televiziunile sistemului intrau în sevraj, în schimb dacă este vorba despre Klaus Werner Ficus nu zicem nimic şi vorbim despre Prima Doamnă, care are apariţi strălucitoare, răvăşitoare, înnebunitoare, eclipsatoare etc.. Oare?
Când iese în public măgădăul, vorbeşte ca Ion Iliescu, limbă de lemn, în enunţuri generale de deziderate de principiu, teoretice, greu tangibile:
Ma aflu astazi alaturi de dumneavoastra pentru ca cercetarea si educatia sunt sansa pe care Romania o are. Sansa unui viitor pe care nu avem voie sa-l ratam. Romania puternica nu poate fi decat bazata pe cunoastere, iar prosperitatea si progresul societatii vin impreuna cu ea. Este un lucru cat se poate de bine cunoscut.
Blablabla… Păi, dacă este un lucru foarte bine cunoscut, de ce îl mai spui? Care e misiunea şefului statului, să ne aburească cu banalităţi la ocazii scorţoase sau să împingă ţara înainte cu umerii săi puternici, de tenisman?
Pentru Klaus Ficus Iohannis, prioritatea este să fie preşedintele-fantomă, invizibil, cuminte, să nu cumva să fie suspendat din funcţie dacă fluieră-n biserică-n faţa Sistemului Ticăloşit, că pierde tot, şi avionul de lux, şi bucătăria nouă de la Cotro, şi ţinutele de lux de la croitori cu fandoase multe, şi salariul său cel triplat.
notă: Ne cerem scuze de la planta meridională superbă care este ficusul. Nu merită această soartă crudă. Ficusul, când îi rupi teaca din care încă nu a ieşit de tot frunza, plânge, secretă un lapte alb. Este greu de plantat, greu de crescut, are nevoie de condiţii speciale, lumină multă, căldură, apă (nici prea multă, dar nici prea puţină). Klaus Ficus Iohannis e tăblos, rigid, rezistent.