Dovadă este modul anormal în care au reacţionat fără deosebire toţi liderii coaliţiei, fără deosebire. Normal ar fi fost ca Ponta sau Dragnea să iasă public şi să spună:
Declaraţiile domnului Valer Marian sunt lipsite de acoperire în realitate. Dl. Dragnea / Eu îl va da / îl voi da în judecată pe acesta.
În loc să procedeze astfel, cum ar fi fost normal, Liviu Dragnea a declarat ieri:
E păcat că un om cu grave probleme de sănătate e folosit în felul ăsta. Uitați-vă la declarațiile lui din ultimii ani: ba că e urmărit cu avioane, ba ca familia lui.
Poate că va fi visat Valer Marian că e urmărit, dar cu elicoptere, nu cu avioane, În campania electorală pentru alegerile locale, de anul trecut, candidatul PDL la Primăria Sectorului 3 Liviu Negoiță declara că s-a săturat de felul cum e hărțuit de USL, care o urmăresc pe mama lui, la casa părintească, cu elicoptere.
• citeşte şi Curiosul caz al domnului Valer Marian
Posibilitatea este verosimilă. Nu că Marian nu ar fi un ciudat al timpurilor noastre, dar să ne uităm puţin la trecutul domniei-sale, care spune altceva. Am fost sesizaţi asupra unui element interesant din biografia lui Valer Marian.
Numărul 28 al săptămânalului Expres, din 2 august 1990, publica adresa procurorului Valer Marian către procurorul general al republicii. Dacă avea fluturaşi multicolori la mansardelă, actualul senator independent îi avea şi atunci. Dar el afirma că demisionează din procuratură pentru următoarele motive:
1. Modul defectuos de organizare şi desfăşurare a cercetărilor şi proceselor penale privind evenimentele din Decembrie 1989. Lipsa de cooperare şi obstrucţiile făcute de SRI (ce avea în componenţă majoritatea lucrătorilor din fosta Securitate), Poliţie, USLA, Tarom şi de către unele cadre ale armatei. Refuzul foştilor lucrători de Securitate reîncadraţi în SRI de a da declaraţii sau de a oferi date organelor de anchetă în legătură cu evenimentele din decembrie 1989, ca urmare a unui ordin dat în acest sens de către şeful SRI, Virgil Măgureanu.
Așa stau lucrurile. Știm acum acest lucru.
2. Cesiunea făcută de către Procuratură noului regim politic din România, prin emiterea comunicatului din 12.06.1990, referitor la Piaţa Universităţii. Luarea în mod nejustificat a măsurii arestării preventive a lui Marian Munteanu, liderul Ligii Studenţilor.
Violențele nejustificate petrecute pe 14 și 15 iunie, despre care am scris în mod repetat, au fost una din marotele preferate ale foștilor comuniști.
3. Profanarea instituţiilor reprezentative ale ţării (Senat şi Camera Deputaţilor) prin accederea în acestea a unor persoane corupte, carieriste, oportuniste, oculte şi obscure, condamnate sau cercetate penal.
Fără discuție, acesta e un subiect extrem de actual. Mai mult ca oricând în ultimii 23 de ani, Legislativul e dominat de astfel de personaje. Ele impun un soi de terorism parlamentar de stat.
4. Uzitarea după alegeri a vechilor metode miliţieneşti şi securiste atît faţă de cetăţeni, cît şi faţă de formaţiunile politice de opoziţie, asociaţii sau grupuri protestatare şi publicaţii independente.
Lucrurile acestea s-au repetat ritmic în România de după Decembrie 1989, devenind un loc comun, a cărui existenţă e cunoscută azi de noi toţi.
5. Acceptarea de Ion Iliescu şi de Cabinetul Roman, pe 14 – 15 iunie 1990, a substituirii organelor în drept, cu atribuţii de a legitima, reţine şi percheziţiona şi nerespectarea dispoziţiilor procedurale privind măsurile de reţinere şi arestare preventivă faţă de unele persoane reţinute în perioada respectivă.
Pilotaţi de securişti costumaţi în mineri, minerii adevăraţi au făcut aceste legitimări, reţineri şi percheziţii terorizând Capitala.
6. Acordarea unei atenţii nesemnificative, după revoluţie, reformării organelor de justiţie şi procuratură, în sensul transformării acestora într-o putere separată, autonomă, cu drept de control real asupra puterii legislative şi executive.
Experienţa de 23 de ani ne-a învăţat că a trebuit o lungă luptă pentru eliberarea Justiţiei de sub controlul politicului.
7. Desemnarea în funcţia de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie a unei persoane vinovate de complicitate, cel puţin morală, la prostituarea justiţiei româneşti în perioada dictaturii ceauşiste, prin funcţiile avute în Ministerul de Justiţie, mai ales sub ministeriatul Mariei Bobu, soţia fostului secretar al CC al PCR – Emil Bobu.
Este vorba despre judecătorul Anton Pandrea, care s-a pensionat anul trecut. Presa a scris că ultima sa misiune înainte de pensionare a fost eliberarea lui Cătălin Voicu.
8. Existenţa unor date şi indicii că în evenimentele de la Sibiu din decembrie 1989, soldate cu 96 de morţi şi aproape 300 de răniţi au fost implicate persoane care deţin funcţii de conducere în actualul regim politic din România precum şi agenţi străini.
E ceva neadevărat în cele afirmate de Valer Marian acum 23 de ani? Noi ştim acum că nu. Valer Marian nu este primul individ de pe lumea aceasta aflat la limita sistemului de putere, care face dezvăluiri tipice insiderilor, iar istemul corupt reacţionează, afirmând că autorul dezvăluirilor e nebun.