home CORUPTIE, POLITICA Ziua în care vom renunţa va fi ziua în care vom muri

Ziua în care vom renunţa va fi ziua în care vom muri

Share

Prima lecţie a ceea ce mi s-a întâmplat acum exact cinci ani, două ore şi douăzeci de minute a fost că e mai bine să nu se întâmple nimic, decât să-ţi doreşti să se întâmple ceva vineri seară şi să scrii despre asta.

Apoi a început să curgă informaţia. Fluviu. România trăieşte de vreo 13 ani într-un fel de coşmar cu cercuri concentrice. Coşmarul primei suspendări a preşedintelui, în urma afacerii sulfuroase a unui bileţel roz, a fost urmat de prea multe alte cercuri concentrice coşmareşti.

Tragedia din Clubul Colectiv a fost numai un nou cerc concentric. Unul grotesc. Mi-a murit acolo cel puţin un amic şi vreo doi sau trei colegi cu care relaţionasem de-a lungul anilor s-au dus şi ei.

Coşmarul a fost cel puţin felul inuman în care au reacţionat indivizi precum Nicu Bănicioiu sau Victor Ponta, ori directori de spitale pe care îi cunoşteam, care reprezentau repere pentru mine (şi nu numai) şi care minţeau cu intelectualitate şi ticăloşie.

După acest cerc concentric coşmaresc, au urmat altele, tot mai dure. Revenirea Ciumei Roşii la putere, într-un an şi o lună; toate ticăloşiile imense, fără număr, inimaginabile pentru mintea unui individ normal, făcute de PSDragnea; continuarea acestor ticăloşii până în ziua de astăzi, tot mai înteţit, pe măsură ce forţa politică a acestei mafii scădea (aşa cum scade şi acum).

În acest moment, pentru cei 65 de îngeri, aş putea dedica fluvii de muzică rock bună, pe care sunt convins că ei oricum o ascultă acolo, sus. Nu o fac: îi las pe ei, pe fiecare, să aleagă pe ce muzică petrec, sub aparenţa lor pletoasă şi bărboasă de elevaţie intelectuală.

Iar aceasta este pentru că “ziua în care vom renunţa va fi ziua în care vom muri”. Nu trebuie să renunţăm, pentru că nimic nu este rezolvat din cauzele pentru care suntem în situaţia aceasta tot mai dramatică.

Nici unul dintre vinovaţii pentru nenorocirea din Clubul Colectiv (aşa cum stă treaba şi cu Dosarul Revoluţiei, şi cu Dosarul Mineriadei 13-15, şi cu Dosarul 10 august) nu este condamnat pentru faptele sale.

Indiferent dacă acest lucru este regizat deliberat de acoliţii celor vinovaţi (cum cred eu) sau nu, noi trebuie să înţelegem că numai şi acest simplu fapt în sine, al nepedepsirii vinovaţilor, este o palmă pe care o primim zilnic pe obraz. Un scuipat în faţă. Un râs în nas.

Acesta este motivul pentru care trebuie să înţelegem: ziua în care vom renunţa va fi ziua în care vom muri.

Share