Vasile Dâncu şi ce nu spune acesta despre coaliţia PSD-ALDE

Share

La Vasile Dâncu, prima lectură oferă satisfacţie intelectuală. A doua, informaţii relevante despre ce gândeşte un oponent al lui Liviu Dragnea din PSD. A treia dă indicii despre cam cum ar putea fi PSD cu năsăudeanul preşedinte.

Vasile Dâncu şi bula Puterii

Analiza sociologului politician este mai amplă, aşa cum vom vedea. Când vine vorba despre “ai lui”, Vasile Dâncu e foarte bun şi prezintă lucrurile corect. Aproape aşa cum le ştim şi noi. Pentru că totuşi nu apare şi următorul verb:

Liderii PSD şi ALDE au vrut/vor să castreze Justiţia înainte ca aceasta să îi condamne ea pe ei pentru posibilele lor fărădelegi.

Aceasta era şi este actualitatea cea mai acută, evidentă în cazul în speţă. Cel mai acut, pe plan analitic, rateu al lui Dâncu este însă cel referitor la planul meta al problemei:

Fiecare dintre cele două grupuri a adus în discuţie epoca post-adevăr şi tema fake-news. Au descoperit exagerări şi manipulări sau le-au etichetat pe unele aşa. Puterea a vorbit despre manipularea completă a mişcărilor de către corporaţiile străine, despre banii care se plătesc la manifestaţie, inclusiv pentru participarea cu copii sau pentru câine (30 de lei), despre participare lui Klaus Iohannis ca semnal pentru serviciile secrete.

De partea cealaltă, manifestanţii de la Cotroceni au fost ironizaţi şi caricaturizaţi pe considerente de vârstă, mobilizare sau pe fondul lipsei de informare cu privire la contextul în care susţin Guvernul.

Această obiectivitate jucată nu foloseşte la nimic. Vasile Dâncu reechilibrează volumele complet dezechilibrate ale celor două realităţi. “Exagerările” Mişcării #Rezist aproape că nu există, iar manipulările chiar sunt inexistente.

Este demn de deplâns că au existat cazuri izolate de oameni care s-au legat de etatea celor ce au protestat la Cotroceni. Cât despre lipsa de informare, aceasta este evidentă.

În schimb, exagerările PSD-ALDE sunt flagrante, vizibile. Ce ai putea să alături, la paritate, cu stupiditatea privind implicarea transnaţionalelor? Sau cu zeflemeaua groasă de dată recentă a lui Liviu Dragnea:

[vc_row][vc_column][vc_column_text] [/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_raw_html]JTNDcCUzRSUzQ2lmcmFtZSUyMHNyYyUzRCUyMmh0dHBzJTNBJTJGJTJGd3d3LmZhY2Vib29rLmNvbSUyRnBsdWdpbnMlMkZwb3N0LnBocCUzRmhyZWYlM0RodHRwcyUyNTNBJTI1MkYlMjUyRnd3dy5mYWNlYm9vay5jb20lMjUyRmxpdml1ZHJhZ25lYS5ybyUyNTJGcG9zdHMlMjUyRjEzNDE0NDM0OTU5MzQzOTQlMjUzQTAlMjZ3aWR0aCUzRDUwMCUyMiUyMHdpZHRoJTNEJTIyNTAwJTIyJTIwaGVpZ2h0JTNEJTIyMjg1JTIyJTIwc3R5bGUlM0QlMjJib3JkZXIlM0Fub25lJTNCb3ZlcmZsb3clM0FoaWRkZW4lMjIlMjBzY3JvbGxpbmclM0QlMjJubyUyMiUyMGZyYW1lYm9yZGVyJTNEJTIyMCUyMiUyMGFsbG93VHJhbnNwYXJlbmN5JTNEJTIydHJ1ZSUyMiUzRSUzQyUyRmlmcmFtZSUzRSUzQyUyRnAlM0U=[/vc_raw_html][/vc_column][/vc_row]

Răspuns simplu: nimic.

Vasile Dâncu şi bula Opoziţiei

Vasile Dâncu spune că protestatarii au reacţionat adversiv când au aflat că Revista Sinteza şi IRES vor încerca să analizeze sociologic ce s-a întâmplat în stradă în februarie. Normal. Vom vedea imediat de ce.

Dâncu susţine că…

Opoziţia de dreapta a pierdut alegerile într-un mod cu totul neaşteptat. Nu era pregătită, pentru că, în bula dreptei, toate lucrurile păreau că merg bine.

Total eronat. Mai mult, o parte dintre cei ce au protestat nici nu au votat pe 11 decembrie. Mai departe:

Rezultatele alegerilor au produs o mare frustrare (…)  Această mare frustrare, combinată cu un discurs al stângii care era îndreptat în direcţia sprijinirii companiilor româneşti şi impozitarea unor beneficii ale corporaţiilor străine, a reuşit să aducă în stradă, în marile oraşe, câteva sute de mii de oameni.

Iarăşi eronat. Nu ce spune Vasile Dâncu a scos românii în stradă, ci complet altceva. Şi aceştia nu au nici o legătură, în marea lor majoritate, cu partidele de opoziţie. Ei bine, acesta este un fenomen sociologic foarte interesant, ce ar merita analizat, credem noi.

Ireconciliabilitatea

S-au constituit două discursuri, în două Românii. Fiecare cu bula lui, două discursuri care nu s-au întâlnit niciodată. Două forme de intoleranţă. Fiecare bulă avea disperarea ei că nu este înţeleasă de cealaltă, fiecare căutându-şi legitimitate înăuntru sau în afara ţării.

, spune Vasile Dâncu. Discutabilă viziune. La nivel instituţional, cum ar putea să se întâlnească discursul lui Dragnea cu cel al protestatarilor #Rezist? Este imposibil. Ornitorincul nu poate să comunice cu o orchestră simfonică.

Intoleranţă? România trecutului are un set de valori ireconciliabil cu România viitorului. Aceasta nu este deloc o formă de intoleranţă, ci eterna inadecvare ontologică a trecutului la exigenţele viitorului.

Ce ar putea comunica un adept al tunurilor cu apă şi gloanţelor, poposit pe meleagurile noastre din vremurile evului comunist, cu cel vizat de aceste idee coercitive monstruoase? Mai ales dacă protestatarul acţionează în numele unor categorii abstracte, ca dreptatea, adevărul, libertatea individului sau anticorupţia…

Concluzie

Vasile Dâncu oferă posibilitatea prefigurării unui PSD ponderat, mai intelectual. Un PSD care nu umblă cu bâta la el sub pardesiu când merge la concert. A lăsat-o deocamdată acasă sau în maşină.

Atenţie, încă nu a distrus-o, iar ruda din sudul sărac al ţării se gândeşte încă la bâtă ca argument forte. Un PSD cu care probabil că poţi discuta şi ai poate comunicare. Dar un PSD ce ar fi impregnat totuşi cu metehnele tipice Stângii europene.

Adică de exemplu cu incapacitatea culturală de a înţelege mecanismele democraţiei liberale. Cum iese massa în stradă. De ce. Noţiuni despre inteligenţa mulţimilor ş.a.m.d..

Când ai avut în stradă de foarte multe ori sute de mii de oameni… Când au fost zile când au ieşit la proteste oameni în localităţi unde în întreaga lor istorie nu s-a cunoscut noţiunea…

Ei bine, când toate acestea s-au întâmplat, trebuie să înţelegi ce se întâmplă în România, nu să faci analize sociologice paritare. Uneori, acestea, chiar dacă denotă echilibru şi civilizaţie, nu ajută la rezolvarea cauzei răului social.

Pentru că finalmente rolul sociologului este să fundamenteze teoretic tezele abstracte, pe baza cărora se poate lucra apoi la rădăcina răului concret, palpabil, cu efecte sociale dramatice. Precum cel cu care ne confruntăm noi azi.

Share