Unde am ajuns, cine suntem defapt, ori sa ne oglindim in plecarea lui Adrian Paunescu

Share

Spre surprinderea mea, plecarea dintre noi a poetului, jurnalistului si politicianului Adrian Paunescu a fost un prilej sa descoperim (cei dintre noi care sunt capabili de asertiuni de o astfel de inaltime intelectuala) cat suntem noi capabili sa intelegem din lumea in care traim si ce fel de repere culturale avem.

Astfel, ne dam seama mai bine cine suntem cu adevarat. Am scris “spre surprinderea mea”, pentru ca, in pofida a 20 de ani de amare dezamagiri, in care nu am incetat sa descopar mizeria umana si degradarea spirituala a romanilor, am avut naivitatea sa cred ca ne vom comporta decent si vom reusi, fara sa ne dam chilotii jos in public, sa il petrecem pe Adrian Paunescu fara stridente.

Cu luciditate si bun simt. Si sa lasam discutiile despre cine a fost el ca scriitor pe mai tarziu. Macar peste 40 de zile sau poate peste sase luni. Ori poate mai bine peste zece sau 20 de ani, cand alti critici, desprinsi de rugina vremurilor acestea, vor putea aprecia mai obiectiv decat noi valoarea creatiei lui AP.

In loc de aceasta, ne-am aruncat imediat, cand Paunescu nici nu fusese inca inmormantat, in consideratii stridente. Cu exceptia Evenimentului zilei, care a pus un titlu dubitativ si a scris un text conflictual, pe care l-am preluat, restul presei si-a dat cu ruj pe frunte din primul moment. Am simtit nevoia sa intervin si atunci am reactionat, cand am simtit ca lucrurile intra pe o panta tembela.

In aceasta noapte, EvZ a avut din nou o atitudine decenta, Romania libera a facut o audiere admirabila a unor voci intelectuale veritabile, iar Gandul scarpina mizeria gandirii maretelor noastre persoane publice, care se dovedesc a fi cu prisosinta niste semidocti cu luciu.

Rezultatul? Pot sa spun ca m-am uitat pe Romania libera, in comentarii, si m-am suparat. Autorii articolului sunt injurati, facuti albie de porci. Cum isi permit ei sa se ia de geniul stelar Adrian Paunescu?

Dar Andrei Cornea asta cine mai este? Intrebarea este ruda buna cu “cine mai este si nenea asta si de ce apare el pe sticla?”, asertiune apartinand unei foste colege inculte, care nu l-a recunoscut pe criticul literar Alex Stefanescu.

O caracteristica generala a postacilor care incearca sa-l zeifice pe Adrian P. acum este ca sunt extrem de agresivi, in general inculti, iar cand incearca sa faca parada de cultura se fac de ras, esuand lamentabil in consideratiuni penibile, fara sir.

Dar au un mare atu: nu se lasa, nene, deloc nu se lasa. Le spui ca bat campii, imediat te repudiaza: cine esti tu, bai, incultule, sa ne spui noua ca Paunescu nu va ramane in istoria literaturii romane ca un mare poet? Ce, ne vorbesti tu, mare destept, despre Blaga?

Daca ii iei la fineturi si-i intrebi, de exemplu, daca Dimitrie Stelaru a fost poet mai mare decat Adrian P. sau nu, te acuza ca te dai destept. Ei pe Stelaru l-au fumat la pranz, iar seara s-au ospatat cu Sasa Pana. Ce sa mai vorbim despre Virgil Mazilescu. Si toti acestia, dar toti au fost sub marele Paunescu, Adrian Paunescu, care a scris genialele versuri: “Nici nu stiu nimic sa-ti spun / Pe curand sau ramas bun / Aparu / Numai nu / La adio tu”.

Voi trece acum la niste exemple concrete despre cine suntem noi astazi. Fosta jurnalista Nadina Nedelea, astazi om de imagine si PR, scrie pe blogul ei: “Am intrat in presa pe versurile lui Adrian Paunescu”.

Nadina a organizat, asa, pe Facebook, un fel de fanclub pro-Adrian Paunescu, care ar fi dorit ca ziua de ieri sa fie doliu national “pentru Poet”. Ciudat este ca si Adrian Nastase isi doreste cam acelasi lucru, precum scrie Gandul. Un gand al politicianului care rimeaza perfect cu copiile dupa mari tablouri, cu care si-a umplut casa din Zambaccian. Regret ziua in care am scris ca este un intelectual rasat. M-am inselat. Cred ca este un semidoct rasat.

Pe un site, nu cu mult timp in urma, Adrian Paunescu explica practic indirect cum a facut ceata si paienjenis in mintile romanilor cu paracultura sa de cenaclu: Cenaclul Flacara ar fi fost “cea mai puternica forma de cultura vie a celei de-a doua jumatati de veac XX european”. Aceasta este o pseudoexplicatie, care inventa forme de cultura alternative la cele universale, perene, singurele existente.

Nu intelegem deloc ce-i aceea “cultura vie”. Daca stadioanele in urma carora ramanea chilotaraie amestecata cu prezervative erau cultura vie, atunci poemele fabuloase ale spaniolului Vicente Aleixandre, ori cele ale confratelui sau, Rafael Alberti, exilat pe timpul dictaturii franchiste pentru convingerile sale de stanga si pentru poemele sale geniale asemeni, ce erau? Cultura moarta cumva?

Curierul National sustine ca Adrian P. ar fi fost “ultimul mare poet social”, plans de tot neamul romanesc. Sunt foarte dezamagit ca excelentul analist economic Adrian Panaite este coleg cu tengotogul bidengodatic care a putut sa scoata o asemenea idiotenie sinistra.

Cei care mai au un rest de ratiune in creierul din mintea din cap sa retina: nu exista “poeti sociali”, ori “poezie sociala”. Exista poezie – punct. Poezia este literatura. Literatura este arta. Arta presupune un proces de creatie uman. Toate creatia umana, retineti: toata creatia umana se bazeaza pe asa-numitele mituri ale eternului uman. Acestea se refera la:

1- Eros
2- Creatie
3- Viata si moarte
4- Alienarea omului in societate

Dincolo de aceste mituri ale eternului uman nu exista arta. Restul tematicilor, temelor, ideilor derivate tratate de marii creatori pornesc toate din temele fundamentale asociate acestor mituri. Mai exista si asa-numitele mituri populare, asociate diferitelor culturi umane.

De exemplu, in Balcani au circulat asa-numitele mituri ale transhumantei, despre care noi, pe vremea lui Dobo, am invatat ca sunt ale noastre, ale romanilor. In realitate, au fost caracteristice tuturor neamurilor de pastori care, in istoria lor, au facut transhumanta cu turmele de oi.

Pentru Puterea, Lidia Mischievici o da rau cu bata-n balta:

Este un miracol cum o întreagă Românie s-a trezit parcă dintr-un somn lung odată cu anunţul potrivit căruia Adrian Păunescu a murit. Totuşi, până acum de ce nimeni nu s-a mai bucurat de el viu, când trăia? Toţi îl vedeam în carne şi oase şi trebuie să recunoaştem sincer, nu aveam nici măcar o tresărire când participa la diferite emisiuni de televiziune. Mulţi poate schimbau imediat canalul. De ce?

Lidia, cand eram colegi la “Gardianul” nu credeam ca poti gandi in felul asta si, trebuie sa recunosc, naiv am fost. Sistemul de valori ne este, Dumnezeule mare, puternic deteriorat de sistemul comunist.

De lipsa unui proces al comunismului, care nu presupunea deloc impuscarea fostilor colaborationisti ai regimului, nici aruncarea lor goi in custi, dati cu smoala si tavaliti prin pene albe, ca pe Ezra Pound, ci punerea lucrurilor la locul lor pe multe, multe planuri.

Social, cultural, motivational si, finalmente, politic, de ce nu? Altfel, nu ar mai pleca multi dintre cei destinati sa fie crema intelectualitatii in strainatate, lasand tara pe mana tuturor indivizilor de factura Dinu Paturica.

Vorba lui Mihai Eminescu: “Mama ei de nemernicie romaneasca…”

Share