Defapt, o asociaţie de locatari formată din nişte oameni deştepţi şi descuiaţi la minte poate de mulţi ani să-şi izoleze blocul pe spezele proprii, cu cofinanţare de la stat, facilitate care există legal de pe la începutul Erei Băsescu, lăudat fie-i numele.
Sumele plătite apoi lunar pe fiecare locuinţă dintr-un condominium sunt neglijabile. Există însă în fibra românului de vârsta a treia, obişnuit să primească totul moacă de la statul atoatefăcător, o zgârcenie imensă. Combinată cu răutate. Şi cu prostie.
Adevăratele costuri mari sunt la consolidarea seismică a blocului, la recablarea sa şi la schimbarea ţevilor vechi cu altele noi. Dar câte blocuri oare au investit în aşa ceva? Prea puţine. Munteanul tipic, iar bucureşteanul e un muntean la cub, e zgârcit din principiu chiar şi atunci când are în faţa blocului, în parcare, un Mercedes ML 430.
Restul este propagandă şi imagine
Nebunia a început în Bucureşti acum câţiva ani, când şmecherul ăsta de Neculai Onţanu a prins şpilul şi a început să facă, integral pe banii Primăriei Sectorului 2, adică tot pe banii locuitorilor Sectorului 2, amenajarea termică a blocurilor.
O campanie electorală mai eficientă nu se putea – e drept, la limita legii, dar când ţii la mantinelă cu propria-ţi popularitate multimandat toate partidele, cărora le faci concomitent cu ochiul, şăgalnic, Curtea de Conturi nu se ia de tine.
Ia să îl fi pus Sarsailă pe Liviu Negoiţă să facă la fel, mi ţi-i trimitea nea Nicu Văcăroiu pe băieţi în control? Ba bine că da! Aşa, blocurile amenajate termic bangoase, ce au început să flancheze Mihai Bravu, frumos vopsite-n culori calde, s-au transformat în cele mai ieftine afişe electorale ale catindatului Onţanu Neculai, chiar dinainte cu mult de campania de anul trecut. Cu ani întregi înainte.
Afişe electorale ieftine… acestea-s vorbe de clacă, este vorba despre afişe electorale gratuite: chiar pe banii alegătorilor. Mai dibaci nici că se putea. Lumea a început să vorbească: ia uite ce face ăsta, om gospodar, ceilalţi nu fac asta!
Prea târziu, Liviu Negoiţă, prea târziu şi măgăriile lui Robert Negoiţă
Când şi-a dat seama de potenţialul electoral imens, pentru Liviu Negoiţă era prea târziu. I se dusese buhul “că nu face”. Chit că există zvonuri că defapt omul s-a cam dat rănit şi s-a cam retras, cel puţin o vreme, din politică.
Dar i se dusese buhul că nu a făcut amenajarea termică gratuită, spre deosebire de Onţanu, care… he-heeee… A avut grijă de aceasta Robert Negoiţă, care s-a dus fix spre două categorii de alegători vulnerabile la propaganda de acest tip: pensionarii, vectori de opinie clasici dintotdeauna ai stângii criptocomuniste, precum şi oamenii săraci, electorat predilect al stângii.
A promis că face ce n-a făcut predecesorul său, care defapt făcuse aceasta. Odată ales, nu face ce a promis, ci ce l-a acuzat pe celălalt că face.
Robert Negoiţă le-a spus acestor oameni nişte minciuni de-au îngheţat apele prin Sectorul 3 în plină toamnă. Le-a spus săracilor şi pensionarilor că Liviu Negoiţă nu face amenajarea termică gratuită exact când acesta a făcut-o legal, printr-o hotărâre a Consiliului Local, angajând vreo 800 de contracte pentru tot atâtea blocuri.
Robert Negoiţă le-a mai spus săracilor şi pensionarilor că Liviu Negoiţă le ia bani ca să facă amenajarea termică şi în general că acesta este un hoţ, care fură. Că băncile puse în tot sectorul costă enorm. Că, în loc să le dea lor banii, îi investeşte în fântâni cântătoare. Totul cu bla-bla-bla-ul ritmic al Antenei 3.
Trezirea la realitate
După alegere, Robert Negoiţă s-a pus pe treabă: frumoasele parcuri din Sectorul 3 au fost devalizate de mobilier, iarba distrusă, locurile de joacă vandalizate. Normal, dacă BGS a fost înlocuită cu o firmă cu bodiguarzi bătrâni şi copii piperniciţi. În vara anului trecut, iarba nu a fost udată decât rareori, cu toate că Liviu Negoiţă investise în sisteme de irigaţii ultramoderne.
Acum e toată smocuri, chiar dacă ţăranul a tuns-o ca zgârcomanul, la curăţenia de primăvară, continuând să n-o ude în fiecare seară. Unele peluze au devenit maidane din nou, ca pe vremea pesedistului Pleşca. Noroc că-i an ploios, dar degradarea continuă. Acum-acum cresc buruienile cât copacul.
Şi cum admiri devastările făcute de posibilul pedofil în sector, constaţi că amenajarea gratuită a blocurilor a încetat. Singurele blocuri amenajate sunt cele pe contractele făcute de Liviu Negoiţă.
Blocurile neamenajate s-au umplut de anunţurile administratorilor, că se revine la cofinanţare şi aşa mai departe, că iniţial nu se va plăti nimic, apoi se vor plăti banii eşalonat, timp de zece ani. Banii ăia lipsiţi de importanţă, ăia puţini. Una peste alta, trezirea la realitate a locuitorilor Sectorului 3 e aşa:
faptele
Un mincinos a ajuns primar, promiţându-le alegătorilor că va face ceea ce nu a făcut predecesorul său, care defapt făcuse acest lucru. A fost ales şi acum nu face ceea ce a promis că va face, ci exact ceea ce l-a acuzat pe predecesorul său că face.
Aceasta este esenţa. E diabolic din partea făptuitorului. E însă realitatea. E, în acelaşi timp, foarte greu de explicat. În primul rând pentru că, dacă reduci la esenţă (aveţi esenţa mai sus, în highlight) e un joc de cuvinte năucitor, greu de înţeles, abstract. Aceasta fac oamenii ăştia. Cazul Liviu / Robert Negoiţă poate fi ridicat uşor la scară naţională. Ia faceţi o probă.
În al doilea rând, e greu de înţeles, pentru că pe stradă, în metrou, în lift, într-o discuţie cu X sau cu Y, dacă încerci să explici o asemenea drăcovenie nimeni nu are răbdare, de preferinţă, să te asculte până la capăt. Iar dacă are şi mai şi înţelege ce-i transmiţi, zice că eşti scrântit.
ce spune defapt Robert Negoiţă astfel locuitorilor Sectorului 3
Fraierilor. Sunteţi toţi nişte proşti, bă, şi v-am păcălit cu cinism şi cu sânge rece. V-am minţit şi ce bine mă simt, că-s primar şi lider politic. M-aţi votat şi de-acum primar o să rămân mult şi bine şi-o să fac bani grei pe spatele vostru, că-mi formez electoratul meu captiv, care pune botul la slănină şi se va duce-ntotdeauna la vot! Mă p_ş pe parcurile voastre, o să le fac praf şi pulbere şi-o să-mi ridic blocuri nalte până la cer, din care tot de la voi o să mulg alţi bani. Iar eu în timpul ăsta o să stau pe moşia mea, în Ilfov, la verdeaţă.
Ce nu înţelege Robert Negoiţă e că reţeta care a ţinut la Radu Mazăre, în Constanţa, nu merge în Bucureşti. Şi că locuitorii celui mai frumos sector al Capitalei, când îl vor prinde la cotitură, îl vor plesni de-o să-i sară măselele de magnat al imobiliarelor care iau foc.