Am revazut in seara aceasta excelentul film al lui Lucian Pintilie, “A”, “Tertium Non Datur”. Aceasta mica bijuterie filmica este definitorie pentru ceea ce reprezinta sufletul zbuciumat al romanului, situat inexorabil, uneori cu tente tragice, alteori cu accente comice, intre Orient si Occident, intre eleat si heracleitic.
Tertium Non Datur, mica bijuterie filmică
Story-ul filmului este de o simplitate care te izbeste in moalele capului. Un grup de ofiteri romani, in frunte cu un general de armata, se intalneste cu doi ofiteri superiori aliati nazisti, pe un hogeac tipic campaniei romano-naziste contra rusilor, din cel de-al doilea razboi mondial, pe frontul romano-german antisovietic din Ucraina.
Lucrurile o iau razna succesiv, in mai multe registre. In timp ce, la masa improvizata intr-o scoala fara geamuri, romanii halesc fasole si nemtii ciugulesc iepure, ca pentru oaspeti, unul dintre ofiterii germani, Von Klarenfeld, rememoreaza faptul ca, la origini, este roman, ca are si putin sange evreiesc si ca stramosii sai, de neam nobil, au fost traitori prin Franta.
Dintr-una-ntr-alta, discutia trece la un timbru foarte rar, pe care Klarenfeld il detine. Nu numai el insa. Mai exista si un ofiter roman care poarta la piept a treia copie a rarului timbru, in timp ce exemplarul numarul unu este in colectia unui miliardar american. Romanul pastreaza secretul.
Von Klarenfeld pierde timbrul, pentru ca ordonantele generalului roman, cand iau farfuriile metalice de campanie ale romanilor, dupa ce acestia au lichidat fasolea, iau si timbrul, lipit pe dosul uneia dintre farfurii.
Reactia romanilor este tragicomica si definitorie pentru ce suntem noi. Nu voi nara filmul, ar fi o greseala, el trebuie vazut. Germanul a fost in stare sa cumpere timbrul cu sange, dintr-un lagar de concentrare din Basarabia, ucigandu-l pe evreul care il detinea.
Ofiterul roman este in stare sa moara pentru onoarea sa. El nu spune ca are si el un timbru si refuza sa se dezbrace la piele, pentru ca stie ca la perchezitie ii vor gasi si ii vor lua timbrul, care i-a fost daruit de mama lui cand a plecat la razboi. Ei vor crede ca timbrul e celalalt, cel pe care il are germanul.
Ofiterul roman este dispus sa se sinucida, numai pentru a fi crezut de toata lumea, fara perchezitie, ca nu a furat el timbrul buclucas. Mai mult, dupa ce neamtul pleaca, cu timbrul sau lipit pe dosul farfuriei metalice, ofiterul roman se suie pe pervazul clasei si arde victorios timbrul sau “Cap de bour”.
Sunt incantat de simplitatea si complexitatea de cristal a acestui film scurt si frumos si am incercat sa o impartasesc cu cititorii website-ului meu.
Tertium non datur, regia – Lucian Pintilie (2005) ImdbID