Strategia naţională de locuire de neconstruire de locuinţe

Share

Una dintre ideile cele mai proaste ale Cabinetului Cioloş a fost să pună la punct strategia naţională de locuire… care, dacă ar fi pusă în practică, ar duce la scăderea numărului de locuinţe construite.

Conform experţilor pe care i-am chestionat, strategia naţională de locuire, aflată în prezent în proiect, are carenţe. Este o premieră după decembrie 1989, până acum nu a existat aşa ceva, s-a construit haotic.

Executiv ar dori ca 20% din ceea ce construiesc dezvoltatorii să coste sub 50.000 de euro, relevă strategia naţională de locuire. Aceasta ar însemna să se construiască efectiv nişre chichineţe.

Există şi altă idee, în strategia naţională de locuire, care te face să îţi pui întrebări. Numai cazurile sociale să aibă acces la Programul Prima Casă.

Totul porneşte de la una dintre ideile predilecte ale unei grupări din mediul de business din România. Se consideră, de regulă, că e anormal faptul că în România sunt atâţia proprietari.

Strategia naţională de locuire . Şablon pus unde nu trebuie

Marea împroprietărire s-a făcut în România imediat după 1990. Brusc, un număr uriaş de chiriaşi la stat au devenit proprietari. Starea de fapt este însă diferită. Statistic, majoritatea românilor sunt proprietari de locuinţe. Faptic, există o cerere foarte mare de locuinţe nesatisfăcută de piaţă.

Modelul de piaţă de la care porneşte strategia naţională de locuire este cel american şi occidental european. Aici, a fi chiriaş nu este un atribut al sărăciei, ci un lucru normal.

Ce omite din calcul Cabinetul Cioloş este că occidentalii au alt nivel de trai. Stabilitatea locului de muncă este complet diferită. Legislaţia închirierii este şi ea alta şi este respectată.

Aşadar, este ca şi cum ai planta un indian din Punjab, din mediul rural, în Lower Manhattan, cu căţel – cu purcel şi ai avea de la el pretenţia să se simtă ca acasă.

Share