Despre marele supergrup Spock’s Beard se pot scrie tone de exegeze muzicale. Trebuie însă ca, atunci când vorbim despre această mare trupă, să o facem în context, pentru că altfel muzica complexă a trupei te zăpăceşte.
Rockul progresiv a avut o etapă de explozie, la mijlocul anilor 60, după lansarea marelui album iconic The Who, “A Quick One“, din 1966. Acela a fost semnalul că rockerii pot face muzică complexă, intelectualizată.
Valul de experimente progresive complexe s-a curmat, cu mici excepţii, la jumătatea anilor 70. Apoi, a apărut valul NeoProgressive al anilor 80, cu trupe repetându-se muzical şi folosind acumulările HardRock în manieră academică.
Dintre acestea, s-au ridicat câteva mari trupe, ca Gentle Giant, UK, Spock’s Beard sau Flower Kings. Cel puţin ultimele două sunt formaţii capabile să treacă de la chitară clasică (ascultaţi aici “Chatauqua”) la formule complexe, imposibil de încadrat stilistic.
Spock’s Beard şi sinteza progresivă totală
De fapt, aceasta nu mai este pur şi simplu muzică rock progresivă, ci o sinteză stilistică formidabilă. În ea, se întâlnesc HardRock-ul, Blues-ul, NeoProg-ul, BossaNova şi SymphonicProg-ul.
Aici, la Spock’s Beard, vedem viziunea Neal Morse asupra acestei sinteze. Marele muzician a avut o influenţă atât de puternică, încât trupa a continuat până azi, după plecarea sa din grup, în anul 2002, să cânte aceeaşi muzică înaltă, complexă şi spritualizată.
Apariţia primului album al grupului, “The Light”, în 1995, a reprezentat un şoc cultural în lumea rockerilor. Al doilea album, “Beware Of Darkness“, e considerat unul dintre cele mai valoroase.
Însă deja, în norii prin care navighează aceşti muzicieni, a spune că un album este mai valoros decât altul este destul de dificil. Formidabil este cum lucrează ei în prezent. Japonezul Ryo Okumoto de exemplu trăieşte în Los Angeles. Nick D’Virgilio trăieşte în Fort Wayne, Indiana. Şi aşa mai departe.
Fiecare scrie şi-şi trimit reciproc creaţiile, punând la punct noi şi noi proiecte muzicale. Urmează recording sessions şi turneu de promovare, la care trupa se reuneşte.
Line-up / Musicians: Neal Morse / lead vocals, piano, synths, acoustic & electric guitars, bouzouki, co-producer; Alan Morse / guitar, cello, vocals; Ryo Okumoto / Hammond, Mellotron; Dave Meros / basses (fuzz, wash, fretless); Nick D’Virgilio / drums, percussions, vocals
With: Molly Pasutti / backing vocals (1); Wanda Houston / backing vocals (1); Kevin Gilbert / Fx.