Spirogyra, “St. Radigunds” (ProgFolk, dinamita muzicală)

Share

Spirogyra a fost un grup britanic din Canterburry care a lansat trei albume cu o muzică ProFolk foarte frumoasă, apoi s-a desfiinţat, lăsând în urmă un parfum aparte.

Cu toate că au activat şi s-au afirmat în Canterburry, Spirogyra nu au nici o legătură cu subgenul Canterburry Rock, ci sunt un exemplu tipic de muzică britanică folk, care o ia razna în zăpăceli cu armonii progresive superbe.

Un ajutor deosebit de important pentru aceasta îl aduce vocea minunată de soprană a solistei Barbara Gaskin. În acei ani, tinerii care făceau muzică bună căutau “gagici”, pe care să le pună să facă nu numai vocals şi să le drogheze, ca să fie mai dezirabile, ci şi care să cânte al naibii de bine.

Aşa a apărut la Rennaisance Annie Haslem, la Jefferson Airplane Grace Slick, la Earth & Fire Jerney Kaagmann şi aşa mai departe.

Astfel este şi a rămas Barbara Gaskin, o fată deşteaptă şi muzicală, care se înţelegea foarte bine cu vocile masculine din Spirogyra, chitările şi vioara.

Dar, ca şi alte trupe legendare din acei ani şi de acum, şi Spirogyra era formată din oameni turbulenţi, care, în timp ce cântau, se maturizau şi-şi schimbau interesele muzicale şi viziunea artistică.

Spirogyra a mai lansat două albume, dintre care la ultimul, superbul “Bells, Boots and Shambles”, deja doi membri ai trupei erau de facto pa din trupă.

După desfiinţarea acestui grup, Gaskin a continuat să facă muzică de mare calitate. Majoritatea solistelor de această factură au continuat să cânte la fel, ca Annie Haslem, glosând pe temele notorii cântate cu trupele din care au făcut parte.

Ei bine, Barbara e o excepţie: s-a dus spre muzică mai grea, cântând pe rând cu Hatfield and The North, apoi cu National Health (din curentul Canterburry Rock), ulterior, în anii 80, colaborând cu Bill Bruford şi Dave Stewart (nu cel de la Eurythmics, ci cel din filonul muzical Canterburry Rock, din care cea mai cunoscută trupă este Soft Machine).

Share