Mai ţinem minte încă în România, însă din păcate tot mai puţini dintre noi (din cauza lipsei de educaţie, pe de o parte, dar şi din cauza pasului demografic implacabil) ororile dictaturii lui Nicolae Ceauşescu.
katalitza
don Francisco y Goya, Capricho 39
Mai puţini dintre noi putem să rememorăm ororile obsedantului deceniu proletcultist şi foarte puţini ţinem minte sau cunoaştem datele privind teroarea dictaturii carliste, a celei antonesciene, ori perioada când legionarii lui Horia Sima se aflau la putere.
Acum, nu numai România, ci în diferite versiuni întreaga lume este acaparată de o altă dictatură, mult mai subtilă, ubicuă, cameleonică şi periculoasă, fără ideologie, transsistem politic şi economic, care devorează resturile democraţiei liberale a celei de-a doua părţi a secolului XX: dictatura ticăloşilor, proştilor şi nebunilor promovaţi deliberat la putere.
O dictatură mult mai periculoasă decât cele pe care le-am cunoscut şi pe care, cât de cât, ştiam să le recunoaştem destul de rapid până acum.
Ticăloşii, proştii şi nebunii au ceva în comun: se simt unii pe alţii cu un instinct incredibil, cu o acuitate consternantă şi, în general, se protejează reciproc în actul ascensiunii lor sociale.
Ei sunt în multe cazuri complet lipsiţi de scrupule şi folosesc orice mijloace cu putinţă ca să ajungă sus, în vârful ierarhiei sociale. Despre aceste lucruri am mai scris.
Pe de altă parte, oamenii inteligenţi şi competenţi sunt în destule situaţii caracterizaţi prin bunul simţ de a-şi cunoaşte limitele, de a nu îndrăzni nici să se gândească măcar să calce pe cadavre şi de a construi un univers preponderent spiritual, nu material.
Avem aşadar doi vectori de putere de facturi diferite, care se confruntă în întreaga istorie a omenirii, despre care nu prea se scrie mult: puterea materială, care tinde să fie cotropită de proşti, ticăloşi şi nebuni şi cea spirituală, care aparţine creatorilor, persoanelor inteligente şi competente în diferite feluri.
În opinia noastră, în momentele din istorie în care cei doi vectori de putere evoluează pe teritorii care au tot mai puţină legătură între ele, adică spiritualul se desprinde de material, iar materialul nu mai conlucrează cu spiritualul, pentru că este cotropit, arogat, alocat cu preponderenţă ticăloşilor, proştilor şi nebunilor, lumea intră în criză.
Este, într-un fel, o enunţare a motorului cel mai profund al crizei, aşa cum evoluează ea şi se dezvoltă acum: avem o criză globală. Am enunţat acum, în felul nostru, tocmai motorul spiritual al acestei crize fără precedent pe care o traversăm: criza morală a lumii noastre.
În opinia noastră, ea este ceva care nu s-a mai întâmplat până acum în istoria omenirii, pentru că în acest moment toţi proştii, ticăloşii şi nebunii disponibili din lume pot lucra împreună, adhocratic, pe o reţea globalizată de comunicare, pentru a pune mâna pe cât mai multă putere şi a marginaliza inteligenţele, care oricum şi întotdeauna i-au deranjat profund şi contra cărora au luptat din timpuri imemoriale.
Defapt, această coaliţie informală spontană, globală, amorală a ticăloşilor, nebunilor şi proştilor din întreaga lume este marele pericol. Efectele sale se văd astăzi peste tot: în economie, finanţe, cultură, societate, politică.
Practic, fără să ne dăm seama, lumea este acaparată de o formă invizibilă şi omniprezentă de dictatură universală. Eşti incomod dintr-un punct de vedere sau din alt punct de vedere? Nici o problemă! Există mai multe liste negre decât crezi, care niciodată nu vor fi publice, ori poate că atunci când acest lucru se va petrece va fi oricum prea târziu pentru tine.
Dar de ce nu vor fi publice? Pentru că ele aparţin grupurilor private de interese, dominate de multe ori de aceiaşi ticăloşi, proşti şi nebuni, care le fac să circule pe e-mail-uri şi să fie stocate în baze de date ce sunt secrete apărate de legile documentelor private, confidenţiale. Iar această infamie universală a ajuns acum în stadiul apariţiei indivizilor fusion, aşa, ca ultimele trenduri dîn muzica noastră contemporană. Ei sunt ca RapRock-ul sau HipHopJazz-ul.
Cei mai penetranţi actanţi ai societalului sunt nebunii ticăloşi, ticăloşii proşti şi proştii nebuni, iar peste ei cei dintre care se aleg astăzi viitorii stăpâni ai lumii sunt cei cu triple dez-aptitudini: ticăloşii cei mai nebuni care sunt foarte proşti, ori proştii cei mai nebuni care sunt cei mai ticăloşi şi aşa mai departe.
Nu trebuie să ne facem probleme: mulţi dintre aceşti monştri ai umanităţii, ieşiţi parcă din capriciile lui Francisco y Goya, o termină prost, aruncându-se în hăul propriului lor demonism. Ininteligibil, de neînţeles, de neconceput pentru un om normal.
Lupta cu acest sistem al infamiei universale instituţionalizate este un exerciţiu iluzoriu. Poţi avea victorii izolate, dar, atunci când răul face astfel de crize de nervi şi urlă peste omenire, singurul lucru pe care poate să-l facă insul creativ, inteligent, competent este să încerce să contrapună binele.
Şi să aştepte vremuri mai bune.