Un lanţ de similitudini şi paralelisme relative domină analiza despre situaţia Ucrainei, cea a R. Moldova şi cea a României în raport cu Rusia.
Friabilizarea sistemului economic
Măsuri pro-ciclice, de încetinire a motoarelor creşterii economice şi de îmbolnăvire a sistemului economic, au fost luate ani în şir de regimul lui Viktor Ianukovici, care au lovit puternic clasa mijlocie ucraineană, de parcă scopul filorusului ar fi fost dinamitarea economiei naţionale.
Ciudat este că totuşi au fost unele măsuri de acest tip cerute de Rusia pe care Ianukovici, cu un soi de patriotism ciudat, a refuzat să le ia.
R. Moldova e organic nefuncţională, aşa a fost concepută special. Ea prosperă numai dacă
1. o doreşte Rusia şi face setările de-aşa natură dinspre Tiraspol, care ţine-n mână hăţurile energetice.
2. R: Moldova se cuplează la sistemul economic românesc şi decuplează definitiv relaţia cu Rusia putinistă.
Decredibilizarea sistemului politic
În Ucraina, lupii portocalii Iuşcenko şi Timoşenko s-au luat la ceartă,a cuzându-se reciproc de fapte de corupţie, care au fost parţial demonstrate. Rezultatul este demobilizarea electorală.
În R. Moldova se produce acum un fenomen asemănător, există similitudini. Scandalul miliardului este motivul zaverei generalizate. Toată lumea acuză pe toată lumea de fapte de corupţie, reale sau închipuite. Demobilizarea electorală este completată de magnetizarea celor ce merg la vot în două grupuri mari: pro-Rusia şi pro-România.
În România, într-o versiune rafinată altfel, se repetă scenariul ucrainean. Ce spune românul de rând azi? “Toţi sunt la fel. Corupţi şi nenorociţi. Nici unul nu e cinstit”.
Demobilizarea electorală se manifestă prin magnetizarea electoratului în
1. unul pro-Partida Rusă (în mare pu’in conştient de filo-rusismul celor pe care-i admiră, pentru că acesta e implicit, nu declarat, îţi trebuie argumente intelectuale ca să îl detectezi) şi
2. unul pro-Vest, care votează cu lehamite cu principala forţă politică orientată spre lumea occidentală (o forţă politică puternic decredibilizată de proprii corupţi şi infiltraţi).
Evoluţia post – “revoluţiile portocalii”
După un entuziasm iniţial remarcabil, în toate cele trei state (Ucraina, R. Moldova, România) Dreapta filo-occidentală a fost puternic decredibilizată de imobilism, lipsa voinţei de a face reforme coerente şi ireversibile, fapte şi scandaluri de corupţie.
În România, există o repetiţie a acestui fenomen, ce s-a produs deja de două ori: în perioada cabinetelor CDR (1997-2000) şi în perioada cabinetelor lui Tăriceanu, Boc 1 şi Boc 2 (2005-2012).
“Toţi sunt la fel”
Emblematic este că peste a apărut aceeaşi lipsă de încredere în sistemul politic. La fel, peste tot originea, centrul de iradiere, focarul de mentalităţi corupte este la stânga reacţionară filorusă.
Aceste similitudini nen îndrituiessc să tragem concluzia că lucrurile nu sunt întâmplătoare. Moscova a intoxicat cu corupţie cele trei state, profitând de tendinţele coruptive din plan local şi generând o corupţie enedemică, generalizată, mai densă spre stânga şi acaparând şi dreapta.
La ce concluzie putem ajunge, analizând aceste similitudini?
Ucraina
Economia este un dezastru şi nu ştim în ce orizont de timp îşi va reveni. Importantă este voinţa politică pentru realizarea de reforme.
Sistemul politic este dramatic schimbat, după resorbţia dramatică a popularităţii Partidei Ruse şi a fugii lui Ianukovici. Aici însă apare lucrul cel mai interesant.
Nu avem probe că alegerile din primăvara anului 2013 au fost falsificate de Regimul Ianukovici şi presupunem că între ele şi revoluţia pro-Vest din iarna şi primăvara anului trecut a avut loc o basculare a opţiunilor de vot.
Fenomenul cel mai generator de optimism este naşterea unui nou civism şi reunificarea naţiunii în jurul unor idealuri. Aceasta a dus la consolidarea încrederii în clasa politică împrospătată, care are voinţa să facă reforme în vena occidentală.
R. Moldova
În cazul Ucrainei, noul civism şi reunificarea naţiunii s-au produs sub presiunea formidabilă a Moscovei. În acest moment, Chişinăul se pregăteşte să intre sub o presiune la fel de mare din partea Rusiei.
Este de aşteptat ca Găgăuzia şi nordul R. Moldova, cu centrala în rusofonul oraş Bălţi, să devină zone autonome controlate de Rusia. Este de asemenea de aşteptat ca în Chişinău evoluţiiile să devină dramatice, cu episoade aducând aminte de ce s-a petrecut anul trecut în Kiev.
Vom vedea dacă la Chişinău vor rămâne la putere cei ce sunt acum aici în funcţii, pentru că configuraţia politică este diferită de cea din Kievul dinainte de iarna-primăvara anului 2013.
România
Dacă dăm crezare ideii că aceste similitudini pot fi considerate un aproximativ paralelism de evoluţie, nu o simplă întâmplare, atunci noi ne aflăm în stadiul în care economia nu a fost perturbată complet (ca în Ucraina sau R. Moldova), dar sistemul politic este complet compromis de scandalurile de corupţie ce se ţin lanţ
Este interesant dacă şi când se va produce declicul ce va duce la înnoirea sistemului politic. Acesta pare a fi factorul-cheie. Dacă sistemul politic se înnoieşte el poate face pasul următor în două feluri:
1. principalele partide înţeleg că nu se mai poate aşa şi decid să promoveze oameni curaţi, ca să nu-şi mai fure singure căciula şi să-şi distrugă capitalul electoral.
2. principalele partide nu fac primenirea internă şi intră în colaps într-un scrutin electoral. Noi partide (cu bunele şi cu relele lor, devin forţe pivotante ale sistemului politic).
Din momentul în care acest lucru se concretizează, lucrurile pot merge spre bine şi poate să apară un nou civism şi reunificarea naţiunii în numele unui set de principii comune, lucru care acum nu este posibil.