Securitatea reloaded revine pe sticlă. „Acțiunea Autobuzul” este un film din 1978, comandat sau poate doar inspirat de legalista Securitate a lui Ceaușescu pentru spălarea imaginii odioasei Securități a lui Gheorghiu Dej.
I, Daniel Blake – Ce mai rămâne din oameni când statul are telefonul „deranjat”…
Redifuzarea și reluarea la televizor a acestui film cu securiști în prim plan nu este în sine un lucru blamabil. În 2017 nu se mai poate practica aceeași acerbă cenzură, precum în anii în care se petrece acțiunea filmului.
În fond, avem un film tezist, nu dintre cele mai proaste ale perioadei, etalând o distribuție de actori mai mari (Irina Petrescu, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, Jean Constantin) sau de linie (Ion Dichiseanu, Silviu Stănculescu, Vistrian Roman) care au ținut afișul filmului românesc într-o perioadă de tristă și cenușie amintire.
Securitatea reloaded. Decontextualizare
Blamabil pentru posturile de televiziune în cauză și periculos pentru societatea românească este faptul că acest film, la fel ca atâtea alte produse ale industriei cinematografice de propagandă comunistă, sunt difuzate pe micile ecrane fără nici un fel de avertisment sau explicație asupra contextului politic în care au fost realizate, pentru lămurirea telespectatorului zilelor noastre.
Cu alte cuvinte, propaganda naționalist-comunistă, falsurile și deformările istorice, dogmele ideologice, clișeele și lozincile epocii, induse cu mai mult sau mai puțin talent în toate aceste producții comuniste pot fi oricând însușite, acceptate, inoculate ca atare, acum, la fel ca și în urmă cu treizeci-patruzeci de ani.
Să ne imaginăm…
… că în Germania zilelor noastre s-ar difuza fie și doar într-un regim de cinematecă producțiile cinematografice de propagandă nazistă și antisemită ale celui de-al Treilea Reich, fără nici un fel de comentariu și contextualizare. Ar fi imposibil, nu-i așa?
Chiar și re-editarea cărții lui Adolf Hitler „Mein Kampf” s-a făcut doar cu necesarele și laborioasele note explicative și comentarii pe text. La noi însă este este posibil ca brutala Securitate dejistă, vinovată de cele mai abominabile crime și abuzuri în masă săvârșite împotriva românilor, să fie prezentată ca o onorabilă și corectă instituție, acționând într-o legitimă apărare, cu deosebită inteligență, cu mult respect pentru oamenii nevinovați împotriva nelegiuiților de bandiți (unii dintre ei luptaseră pe front și studiaseră la Saint Cyr), ce erau capabili de orice sălbăticie și ticăloșie în lupta lor desfășurată în anii ‘50 împotriva regimului comunist.
Intoxicare ideologică. Securitatea reloaded
În 1976, regizorul Virgil Calotescu, desigur în acord cu scenaristul Ioan Grigorescu, afirma limpede:
Dorim să demonstrăm cu acest film că fiecare cucerire a regimului democrat-popular în țara noastră s-a realizat în contextul unei lupte aprige împotriva dușmanilor dinăuntru și din afară, că pentru apărarea și consolidarea apărărilor socialiste a fost nevoie de luptă și eroism, de inteligență și fermitate partinică.
Inevitabil apare și dureroasa întrebare: oare câți dintre telespectatorii anului 2017 sunt capabili, știu sau bănuiesc cât de mare este mistificarea realității istorice a acțiunilor Securității anilor ’50 din acest film?
Câți dintre româniii anului 2017 își dau seama cât de fals este profilul impecabil al colonelului de Securitate, interpretat de Mircea Albulescu sau cât de mincinos este cel al ofițerului român ce a luptat pe front împotriva sovieticilor și apoi împotriva bolșevizării țării sale, interpretat de Gheorghe Dinică?
Falsuri îndoctrinante grosolane
Câți sesizează falsitatea comentariilor țăranilor din autobuz de condamnare a bandiților din munți, puse la comandă, ca nuca-n perete,? Câți români știu că majoritatea grupurilor de rezistență armată anti-comunistă au fost capturate doar ca urmare a unor trădări locale și a desfășurării masive a forței brute (trupe de Securitate dotate cu armament greu) și nicidecum a capacităților profesionale a ofițerilor comuniști de Securitate, cei mai mulți fiind abia alfabetizați?
Responsabili pentru toate aceste falsuri îndoctrinante grosolane au fost cohortele de propagandiști și politruci de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (un fel de minister al Culturii din epoca ceaușistă) sau ofițerii consultanți din Securitate și Ministerul de Interne, care au dat avize, au operat modificări, au tăiat și aprobat această peliculă în anii 1976-1978.
„Autobuzul” vs. „Balanţa”
Spre contracararea falsei acțiuni de capturare a „bandiților” din „Autobuzul” lui Calotescu – Grigorescu, propun secvența similară, dar mult mai aproape de realitate, din „Balanța”, filmul lui Lucian Pintilie din 1992.
Pintilie s-a inspirat din faptul real, petrecut în 1981, al masacrării fără milă de către trupele de Securitate (din ordinul direct al lui Nicolae Ceaușescu) atât a călătorilor nevinovați dintr-un autobuz, cât și a celor trei „teroriști” ce-i luaseră ostateci, pentru a evada din „măreața” Românie a Epocii de Aur.
Istoriografie comunistă. Securitatea reloaded
Aceleași întrebări se pot pune și în cazul numeroaselor filme istorice (precum „Burebista”, „Buzduganul cu trei peceți”, „Ștefan cel Mare, – Vaslui 1475” sau „Mihai Viteazul” și multe altele, inclusiv seria „Comisarului” lui Sergiu Nicolaescu, lista fiind foarte lungă), care îi oferă periodic telespectatorului român false clișee istorice, îi prezintă drept adevărate deformări grave în scop ideologic a evenimentelor sau a personajelor ilustre în cauză.
Dacă respectivele posturi de televiziune care s-au specializat în redifuzarea de filme românești produse în perioada comunistă (precum TVR2, Prima, Național și nu numai) nu au bani sau competență să angajeze un critic de film sau un istoric care să prezinte filmul (cam la fel cum se face înaintea filmelor de cinematecă), atunci ar putea să afișeze la început măcar un carton sau un scroll de avertizare a inocentului telespectator că ceea ce va vedea este un produs de propagandă comunistă, reflectând ideologia regimului și care nu corespunde adevărului istoric.