home ECONOMIE, POLITICA Se întâmplă ceva în lume. Şi în România

Se întâmplă ceva în lume. Şi în România

Share

Există o stare în curs de globalizare, de tipul celei numite de presa de limbă americană “political unrest”. Dreaptă sau nedreaptă, percepţia centrelor de “political unrest” este cam următoarea:

1. Convingerea că toţi politicienii sunt la fel: meseria lor este să mintă şi să fure. Cu această gândire în background, tot mai mulţi electori încetează să se mai regăsească în mişcările, formaţiunile şi partidele politice actuale şi se nişează dramatic, în întreaga lume de tip occidental, desfăcând societatea în feliuţe subţirele, pentru care nu există feed-back în mediul politic.

2. Viziunea ecologistă. Un cumul de factori (1.presiunea industriei alimentare de tip corporatist, care generează boli infecţioase, precum infecţia cu E-coli şi, în fine, insecuritate alimentară; 2. presiunea industriilor poluatoare; 3. turpitudinea limbajului public oficial, care evită tratarea fără ipocrizie a acestor teme majore etc.) produce în acest moment, ca rezultantă, o nevoie globală pentru respectarea mediului şi ecologiei sale, care nu mai poate fi satisfăcută decât parţial de instituţionalizarea actuală din societatea de tip Occidental (inclusiv în nucleul său dur, Europa de Vest, care e mai ecologic).

3. Viziunea anticapitalistă. O mulțime de grupuri sociale au o varietate de motive, contradictorii între ele, să conteste valorile capitalismului. Mult în aceste contestări vine mai curând din neînțelegerea fenomenelor economice și sociale extreme care se întâmplă acum, decât din cunoașterea și înțelegerea tarelor capitalismului care produc aceste evoluții.

Pe acest trend se află și manifestațiile din ultimele zile. Spicuim la întâmplare.

În Ucraina au loc proteste contra exploatării gazelor de şist. Ele pot fi contextualizate geopolitic, având în vedere că Gazprom este disperată să nu piardă clientul ucrainean consumator de gaz rusesc, aşa cum Rusia e disperată să nu piardă Ucraina, ce e în curs să semneze un parteneriat cu UE. Aceste proteste par a se sincroniza cu cele asemănătoare din România.

În Canada, protestatari anti-exploatarea gazelor de şist au fost arestaţi. “Protestatarii au aruncat cocteiluri Molotov asupra poliţiştilor şi cel puţin cinci maşini ale Jandarmeriei regale din Canada (GRC) au fost distruse de foc”.

Ar fi hazardat să considerăm că şi aici a fost mâna serviciilor secrete ruseşti. Dar… oare? Cert este că aceşti manifestanţi, dar şi alţii din întreaga lume, se solidarizează cu cei din România, de la Pungeşti, despre care află de pe Internet, de pe reţelele de socializare, din programele de ştiri. Nu mai merge ca în al doilea val, informaţia circulă fără îngrădiri şi produce efecte în comportamentul oamenilor.

Legea e de vină: un american cu gaze de şist în curte se îmbogăţeşte, românul sărăceşte. “În Statele Unite, proprietarii terenului în subsolul căruia au fost găsite resursele de şisturi sunt cei care primesc redevenţele de la companiile cărora le concesionează drepturile de explorare şi exploatare. În România, dreptul de proprietate al statului asupra bogăţiilor solului este garantat prin Constituţie (…), astfel că statul este cel care încasează redevenţele (foarte mici).”

Cu gazele de şist este vorba despre o chestiune de politică economică globală, lansată de Departamentul de Stat al SUA: Unconventional Gas Technical Engagement Program (UGTEP). Politica statului american, deci, îndreptată cu bună știință contra Gayprom, contra Rusiei adică (pentru că atunci când Gazprom e în criză Rusia e în criză, cum am mai explicat.

• Care este substratul geopolitic al afacerii Pungeşti

Starea de “political unrest”, în curs de acutizare în România, se înscrie exact în simptomele descrise mai sus. Ea se bazează, recapitulând, pe convingerea (eronată, după părerea noastră) că toţi politicienii sunt la fel (mint şi fură); are tendinţe ecologiste oarecum haotice şi nu întotdeauna bazate pe argumente ştiinţifice (ci mai curând pe un fel de mixtum compositum, de iubire adolescentină pentru flori şi plante amestecată cu stare de contestare pură, de tipul celei din anii ’68 ai secolului trecut, pe fondul teribilismului vârstei fragede a nucleului dur al manifestanţilor); incumbă o viziune anticapitalistă (generată de puseele de criză ale capitalismului, care au început să fie refuzate in corpore de către cei afectaţi, ce pur şi simplu nu le mai suportă social, pentru că nu vor, paradoxal, să renunţe la confortul lumii capitaliste degustat până acum, în numele austerităţii).

În plus, fiecare lucru care înainte nu producea decât discuţii în pungă şi comentarii de genul “nu se poate face nimic, pentru că nimeni nu iese în stradă” duce acum la proteste mai mari sau mai mici, care răsar peste tot, ca violetele şi toporaşii primăvara, în liziera crângului.

România: manifestaţii de toate felurile

Florilegiul de manifestaţii contra Proiectului RMGC a cunoscut de curând o nouă evoluţie, pe coordonate tipice unor oameni deosebiți: la Câmpeni, în Capitala Ţării Moţilor, aceştia s-au manifestat impresionant, cathartic, cum le este firea, contra Proiectului RMGC, legându-l în stilul lor caracteristic de momentele-cheie ale istoriei unirii Transilvaniei cu Vechiul Regat şi ejectând în grup toţi politicienii, catalogaţi in corpore drept vânduţi RMGC (ceea ce este evident eronat).

Duminică, are loc în Capitală un miting pentru unirea Basarabiei cu România, la care participă 100 de basarabeni, veniți special de peste Prut. Mai este clasica de-acum manifestaţie de protest originată în Piaţa Universităţii, cu accente contra întregii clase politice, contra Proiectului Roşia Montană Gold Corporation şi explorării – exploatării gazelor de şist.

Duminica trecută, manifestaţia aceasta a bifat prezenţa la Piaţa Victoriei (ca să nu se mai spună că nu-l deranjează pe Victor Ponta), apoi a trecut pe la DNA (cerând începerea anchetei procurorilor în cazul RMGC şi conexiunilor sale şi afirmând că e prioritar, de interes naţional, anchetarea istoricului infracţional al Proiectului RMGC, iară nu apărarea lui Lucian Papici) şi a ajuns la Piaţa Universităţii pe o ploaie câinească, după care manifestanţii s-au împrăştiat.

Acum, demonstranţii aceştia ar putea să se întâlnească (ori ba) cu cei pro Basarabia şi să fraternizeze… sau cine mai poate şti. Mai sunt şi manifestanţii care apără independenţa Justiţiei (consideraţi aiurea de cei din PU drept “băsişti”), care au ieşit în stradă lunea trecută, sâmbătă a fost o manifestaţie pentru apărarea câinilor maidanezi, organizată de ONG-ul lui Marius Marinescu, un fost peremist, fost pedelist şi cine mai ştie ce “ist”.

Trăim, în general, o perioadă în care ai sentimentul că orice se întâmplă în mediul public poate produce o manifestaţie de protest, dacă nu şi o contramanifestaţie. Precum cea răsărită din finanţele RMGC la Roşia Montană, a “minerilor”, ca reacţie la cea de la Câmpeni, a adversarilor Proiectului RMGC.

Important este ce se va întâmpla în continuare şi ce vor face politicienii. Se vor disipa aceste proteste? Frigul, amorţeala, plictiseala, scăderea entuziasmului, dezamăgirea, în urma lipsei de reacţiei a autorităţilor, ori teama, în urma apariţiei ameninţărilor cu represiunea, tot mai făţişe, îi vor face pe cei nemulţumiţi să stea în case, ori la un moment dat aceştia se vor întoarce în stradă?

Dacă Ponta îi mai face mult extremişti pe acești manifestanți, de exemplu, şi USL mai organizează spargerea multor lunete de barbi politici inconsistenţi, ori poate represiunea unor manifestaţii paşnice, deturnate de ultraşi violenţi (cum au fost cei din ianuarie – februarie 2012), s-ar putea să ajungem în punctul critic dincolo de care sinergiile populare să înceapă să fuzioneze, într-un asalt al contestării majore.

Citeşte şi
Un nou protest organizat de Corupţia Ucide va avea loc astăzi, la Piaţa Victoriei, de
Ministrul de Externe Teodor Meleșcanu a declarat că dosarul Roșia Montana a fost depus ilegal
Roşia Montană a fost declarată, prin ordin semnat de ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, sit istoric
Curentul: Adevărata bogăție de la Roșia Montană: metale rare de valoarea PIB-ului Japoniei "La Roșia Montană există
Compania RMGC este în corzi. O decizie de azi a Consiliului Naţional al Audiovizualului interzice
Eugenia Vodă, realizatoarea emisiunii "Profesioniştii" de pe TVR 1, a trimis o scrisoare deschisă CNA,
SURSA: Ochiul care râde După două săptămâni de absenţă auto-motivată, azi am fost iar la
O brambureală-n capul acestui om haotic, imatur, făcut din şmecherie, diseminată uneori în false argumente,
Tensiunea socială creşte în România.
Pentru că durează mult să ajungi, spre exemplu, la Arieşeni. Până acolo, ca în Românica,
Share