L-am cunoscut la Expres. Puţin. L-am cunoscut puţin mai bine la Expresul de marti. Apoi l-am cunoscut mai bine cand am fost vecini si l-am 
vizitat. Am avut atunci discutii despre halul in care (deja) ajunsese presa romana pe la inceputul anilor 2000.
Am scris cu alta ocazie ca am avut mai multi maestri, ca jurnalist. Costi a fost unul dintre acestia. Un meserias. Un adevarat, care stia carte de presa cat nu stiu redactii intregi de astazi.
Cand venea vorba despre starea presei, se enerva, se inflacara si incepea sa peroreze. Astfel am aflat, de exemplu, ca nu ai voie niciodata sa pui ca blembelecul pe aceeasi pagina numai titluri de aceeasi factura sau unul langa altul doua titluri de aceeasi factura (descriptive langa descriptive, round-up langa alt round-up, hard news langa hard news s.a.m.d.).
Ca, daca termini o propozitie sau o fraza cu un cuvant prescurtat, dupa punctul de prescurtare trebuie sa mai pui inca un punct, ca termini propozitia sau fraza.
Mediafax: Scriitorul Constantin Stan a murit
Ca ghilimelele nu sunt cai costelivi pentru paraplegici betivi, pe care ii trimiti in text la targuit stiuleti de porumb cand vrei tu, pentru ca, daca pui intre ghilimele “frumos”, in functie de context se intelege ca numai frumos nu e ce spui ca e astfel. S.a.m.d..
Cristian Teodorescu pe VoxPublica: A mai plecat un mare scriitor, Constantin Stan
Era un caine al textului. Cand nu ti-l inrosea la corectura ca pe o cocota, insemna ca scrisesesi foarte – foarte bine. Imi pare rau ca trebuie sa scriu aceasta postare. Ma doare aceasta postare. Mi-am promis sa nu mai scriu astfel de postari de la acest moment.
Sa-i fie tarana usoara.