O melodie tembelă, despre reţelele sociale şi ce fel se mută omul pe Internet, în relaţiile interumane, cu ajutorul acestora. Câtă dreptate avea Baudrillard…
Culmea este că această melodie ne mai inviorează, oricât de ciudat pare. În strofă există o muzică distinctă, care atrage atenţia şi face frumuseţe.
Mă refer la liniile ascendente care pregătesc refrenul, pentru că strofa propriu-zisă şi refrenul, dominat de “o-hooo”-uri şi “iu-huuu”-uri, sunt banale, bazate pe reflexe muzicale. Mai bine te uiţi la filmul cu acelaşi nume.