Dincolo de bâlbele în serie ale autorităţilor, faptele sunt mai puternice decât orice în tragedia din Apuseni. Redăm mai jos mărturia unui salvamontist din Alba Iulia, Sorin Popă, om pasionat, care e în stare să-şi dea viaţa pentru a salva vieţi pe munte şi care efectiv nu a fost lăsat să o facă.
Care este numele jocului dacă lucrurile stau aşa? Noi credem că astfel: nesimţire, obraz gros, crimă. Ne bucurăm că procurorii s-au sesizat deja in rem.
„Salutare tuturor,
Nici nu ştiu ce ce să încep, probabil cel mai uşor ar fi să mă prezint. Mă numesc Sorin Popă, sunt membru Salvamont Alba şi de vreo 3 ani m-am apucat şi de zbor cu parapantă. Sunt un pasionat de IT şi electronică şi tot ce înseamnă Tech, fericit deţinător de titulatură de inginer diplomat!
Ieri noapte am luat şi eu parte la toată operaţiunea de căutare şi salvare. O să vă povestesc, ce am trăit, simţit şi văzut eu! Am un Gps Garmin Etrex Venturer CX, cu hărţi updatate, tweak-uite etc.
Am investit mult timp (în 9 ani, de când îl am) cititnd mii de km de forumuri ca şi ăsta, despre acest GPS, ca să scot tot ce poate el să dea mai bun.
Deci este foarte preparat şi nu mă duc nici la WC fără el. Am avut destul de multe acţiuni de căutare, unde l-am folosit şi a salvat vieţi! De când m-am apucat de zbor, are locul lui sfant în cockpit.
Am fost anunţat la ora 16:16 minute, sunt domiciliat în mun Aiud judeţul Alba, la 141 de Km de sat Horea, aşa că drumul până acolo necesită circa 2-2ore şi jumătate.
La ora 16:50 părăseam oraşul, şi am gonit tot drumul pe ceaţă, precum Colin McRae, pe o ceaţă oribilă. Am ajuns la aproximativ ora 19, sau foarte puţin peste această oră!
Primul lucru pe care am încercat să îl fac, îi să aflu coordonate. Eram mai mult ca sigur că într-un astfel de incidend aviatic, trebuie să se ştie cel puţin coordonate. Cu toate că pe drum le spuneam colegilor mei „că sigur până ajungem noi de la aşa distantă, din Aiud, toată lumea este salvată etc”.
Odată ajunşi în zona unde s-a făcut aşa-zisa „Celulă de Criză”, ne-am lovit de următoarele probleme:
1. PRESA NU A FĂCUT ALTCEVA DECÂT SĂ NE ÎNCURCE. S-A ÎNTÂRZIA CEL PUŢIN O ORĂ DIN CAUZA LOR (NE CEREAU SĂ LE CĂRĂM OPERATORII CU MAŞINILE, etc)
2. POLIŢIA A FOST DEPĂŞITĂ DE SITUAŢIE. TREBUIA ÎMPREUNĂ CU JANDARMII SĂ NU PERMITĂ ACCESUL FACTORILOR PERTURBATORI
3. IGSU DEPĂŞIŢI DE SITUAŢIE, NU AM VĂZUT PE UN CONDUCĂTOR CARE SĂ GESTIONEZE LOGIC ŞI COERENT SITUAŢIA
4. CEA MAI MARE ŞI CEA MAI GRAVĂ!!!!!!! LIPSA TOTALĂ DE COMUNICARE ÎNTRE INTITUTIILE STATULUI TRIMISE SĂ ACŢIONEZE
Noi cei de la SALVAMONT, am fost daţi la o parte, cu toate că aveam dotarea tehnică, cunoştinţele necesare! O targă specială de transport costă 2 mii de euro, cele pe care le vedeţi în filmările de la televiziuni, şi eu au preferat să care accidentaţii cu pătura şi doi pari de brazi, de către pădurari şi jandarmi.
Mulţi dintre salvatorii montani sunt pregătiţi în centrele SMURD ca să devină şi Paramedici, că degeaba ajungi la accidentat şi nu şti că îi faci nimic. Nouă ni s-a spus să ne retragem când eram la 10 minute de ei!
Am să continui povestea (m-am cam abătut de la subiect), cineva avea coordonatele exacte, am văzut şi eu acum la televizor, dar nouă ni s-a spus că nu le au, şi că de la STS au stabilit un perimetru de căutare format din 3 coordonate, transformate de către nu ştiu ce specialist GIS!
După ce m-am luptat 15 minute rugând în dreapta şi în stânga, am reuşit să fac rost de 2 dintre ele.! Le-am introdus în GPS, şi am verificat dacă au vreo logică. Într-adevăr îmi indică un punct aflat la 13.8 Km de unde eram noi.
Am luat 2 pădurari care ştiau zona cu ochii închişi şi am plecat! După două ore de umblat s-a ajuns la concluzia că acele coordonate furnizate de STS erau greşite, şi n-am întors la locul unde am lăsat maşinile.
Între timp, am comunicat pe radio şi pe telefoane cu colegii de la Salvamont Cluj, Bihor şi Mărgău. Toţi am abordat căutarea din direcţii diferite, în aşa fel încât să cuprindem o zonă cât mai mare de căutare, având în vedere că nu ne puteam baza pe coordonatele furnizate de STS.
În acest timp mai multe persoane aveau informaţii de care noi aveam nevoie dar au hotărât să NU ni le furnizeze, şi mă refer aici la poliţie, care au trimis pădurari în direcţia bună dar nouă nu ni s-a comunicat. inclusiv clubul de off-road au primit mai multe informaţii decât noi.
La un moment dat tot convoiul de maşini a plecat la vale, şi pădurarii care erau cu noi au luat legătura telefonic cu colegii lor care erau foarte aproape de avionul prăbuşit.
De îndată li s-au luminat feţele şi au zis: „Știm unde îs, şi vă putem duce pe un drum numa de noi ştiut, îi periculos că îi gheaţă, şi îi drum forestier abrupt, dar dacă reuşim să trecem de 4 puncte critice, atunci ajungem pe culmea dealului exact deasupra loc, şi de acolo pe jos ajungem în 5 minute”.
Zis şi făcut, ne-am suit în maşină (o Ladă Nivă Pick-up 4×4 du reductor şi diferenţial blocabil) şi ne-am despărţit de convoi, am urcat pe cel mai extrem drum pe care am urcat în viaţa mea, şi la un moment dat din spate ne-au ajuns două maşini de la Transilvania Off-road, ne-au urmat o bună bucată de drum, şi eram bucuroşi că au maşini puternice şi ne pot ajuta la transportul accidentatiilor, dar la un moment dat, s-au întors din drum, şi nu i-am mai văzut!
La scurt timp ni s-a cerut să ne retragem, când eram la 10 minute de mers pe jos de locul accidentului! Cam asta îi pe scurt ce am trăit eu şi colegii mei!
Informaţiile astea îs brute, îmi pare rău că nu am fost lăsat să îmi fac ce am fost învăţat să fac! Iubesc ceea ce fac, puteţi să daţi cu orice în mine sau Salvamont, dar am crescut în munte, am avut probleme, şi mi-aş fi dorit să fi avut pe cineva ca şi colegii mei, la care să apelez în momentele alea critice, dar nu erau pe vremea aia.
Facem tot ce facem din cauză că, chiar vrem să credem că mai există un pic de umanitate în ţara asta şi că valorile umane le eclipsează pe cele materiale.
Nu remuneraţia ne ţine în job-ul ăsta, şi nu ne punem la bătaie sănătatea şi viaţa pt. un pumn de mărunţi, ci pentru că ne place le vedem feţele fericite ale oamenilor pe care îi salvăm. Şi îi ajutăm cu plăcere întotdeauna!
Nu vreau să stârnesc polemici, nu am energie necesară de risipit, au cei din presă, şi ăia care stau în studioul televiziunilor şi nu au habar ce înseamnă să umbli noaptea prin zăpadă ud la picioare, cu rucsac de 20 de Kg în spate încercând cu orice preţ să îţi ajuţi un seamăn! Că aşa vrei şi poţi! {…}”
Sursa: Yahoo Groups via Facebook