România vs. Ungaria, un scandal cu puternic iz electoral

Share

Brusc, ilogic, a început, aparent din nimic, un scandal inexplicabil, exact în buza alegerilor legislative din România. Pretextul – Ziua Naţională a României. Ungaria ar fi avut la dispoziţie, pentru boicotul ambasadorilor la recepţiile de Ziua Naţională, 27 de ani. Nu a făcut-o niciodată. Până acum.

Concret, ministerul maghiar de externe a ordonat ambasadorilor, consulilor şi celorlalţi reprezentanţi ai săi să nu onoreze invitaţiile la recepţiile de 1 decembrie. Este un gest absolut revoltător.

Un afront fără precedent, care încalcă toate regulile dansului diplomatic interţări. Tratatul bilateral de prietenie Români – Ungaria a fost făcut ţăndări de Budapesta. Regulile tipice UE, statuate de Tratatul fondator al Uniunii, de asemenea sunt călcate în picioare de Budapesta.

România a procedat corect. Ungaria a provocat o reacţie de aprindere

România a procedat însă corect că nu a inflamat lucrurile şi mai mult. De foarte mulţi ani, cu osebire în ultimii 10 ani, Ungaria foloseşte diferite metode de a inflama lucrurile în România. Se numeşte “reacţie de aprindere”. Tehnica acestei provocări este simplă, ca în curtea şcolii.

Un elev viclean se duce la un altul şi-l provoacă, dându-i o sfârlă peste nas, de jos în sus, de-i sare ăstuia capul. Cel agresat reacţionează şi-i administrează o scatoalcă. Totul se termină cu o încăierare generală. Cel agresat iniţial este exmatriculat, că doară puterea exemplului contează.

Cel care a provocat scandalul ia o mustrare: “Altădată să nu mai faci!”. Şi un na-na sever cu degetul ridicat de la directorul şcolii.

Cine clipeşte primul?

Dacă însă cel agresat se stăpâneşte şi îi întoarce spatele, seniorial, golanului cu sfârla peste nas, câştigă enorm. Respectul colegilor. Forţa exemplului. E ca la jocul acela: cine clipeşte primul pierde. De foarte multe ori în toţi aceşti ani, Ungaria a clipit prima şi nu a obţinut nimic.

Noi trebuie să-i înţelegem pe fraţii maghiari. Nu toţi Gyuri, Marko şi Janos sunt ca Orban Viktor şi gaşca sa de nelegiuiţi. Credem că vom vedea, când pierd puterea aceşti oameni, dacă procurorii îşi fac datoria, ce ani grei de puşcărie vor înfunda.

Există maghiari de bun simţ. Marea lor majoritate. Am copilărit verile la bunica, în Turda, pe strada Şuluţiu, la numărul 3. M-am jucat îndelung cu alţi copii maghiari. Nu era nici o problemă. Nici acum nu este.

În aceeaşi curte, era o familie de ţigani, numită Busuioc, exact din vena lui Costel Busuioc. În capătul curţii, stătea doamna Popa, o femeie deosebită. Nu clipea nimeni. Busuiocii creşteau porumbei voiajori. Eram fascinat de ei şi unul dintre fii doamnei Busuioc mi-i prezenta pe rând, ca la expoziţie, luându-i în palmă, unul câte unul, pe cei mai frumoşi, şi învăţându-mă să-i ţin în mână şi să-mi ciugulească grâunţe din palmă. Asta nu se uită.

În blocul de alături, era o femeie în etate româncă foarte deranjată de zbenguielile noastre de la orele amiezii, când lumea se odihneşte. Arunca pe geam de la etajul trei ligheanul cu zoaie pe noi. Toţi eram coalizaţi contra “Bolundei”, cum i se spunea în bloc. Indiferent de etnie. Nu exista această problemă. Acesta e Ardealul profund.

Specularea electorală

Peste aceste elemente de viaţă normală, care ţin de realitatea ardelenească, se suprapun extremiştii şi încercările lor de a zăpăci oamenii, ca să căştige capital electoral. Niştre extremişti komintenişti conduc azi lucrurile la Budapesta.

Ei tot dau sfârle peste nas românilor, doar-doar se vor enerva. Apoi, alţi extremişti români încearcă să profite şi îşi fac campanie electorală. Mă gândesc foarte serios că aceşti oameni sunt vorbiţi între ei. Mi-i şi imaginez, seara târziu, întâlnindu-se la o bere şi frecându-şi palmele satisfăcuţi că le-a ieşit mizeria. Hrebenciuc şi Kerestoy Attila au făcut asta două decenii. I-aţi văzut în aceste zile la tembelvizor pe extremiştii noştri. Nu le spunem pe nume, că le facem campanie.

În spatele acestor inşi, mai mult decât oricând, se vede nu mâna Budapestei, care e un instrument de retorsiune, ci mâna Moscovei, care forţează agresiv o ruptură internă. România a fost până acum mai puternică decât aceste provocări.

Ele au loc pentru că România nu are o minoritate etnică rusofonă care să fie folosită pe post de berbece, ca în Ucraina, Rep. Moldova, Ţările Baltice. La noi, se încearcă de ani buni aprinderea pe paradigma România vs. Ungaria. Tehnica aceasta kominternistă nu iese. Votul de duminică va confirma acest lucru.

Share