Ricoşeul tupeului tipic PSD

Share

Ricoşeul tupeului tipic PSD

Au trecut şase luni şi câteva zile de la alegerile din 16 noiembrie, în care PSD a primit o palmă morală teribilă de la electorat: candidatul său la Preşedinţie a pierdut alegerile în faţa lui Klaus Iohannis.

Până la începutul anului acesta, a prevalat impresia că liderii PSD sunt în derută şi au înţeles mesajul electoral transmis, iar în perioada care va fi urmat ei se vor fi conformat, într-un fel sau altul, comandamentelor trasate prin vot de către români.

Pe măsură ce timpul trece, se vădeşte că a fost o simplă impresie: de fapt, aceşti oameni n-au priceput nimic.

1. Devine tot mai dramatic evident că, în realitate, PSD şi PNL au pus la cale un blat, ce s-ar exprima în termeni simplificaţi astfel: ne facem că suntem Puterea şi voi sunteţi Opoziţia, omul vostru ajunge la putere în locul lui Băsescu, care ne incomodează pe toţi, apoi, tiptil, punem de-o restauraţie. Electoratul va fi obosit, iar noi vom domina România, indiferent cine guvernează şi cine e preşedinte.

2. Klaus Iohannis a sfidat din primul moment voinţa electoratului de dreapta, numindu-l pe Dan Mihalache şef al Administraţiei Prezidenţiale. Întâi, a promis că va ţine cont de doleanţa electoratului şi nu îl va numi.

citeşte şi: USL trăieşte. Sub dializă. Iohannis şi Ponta sunt medicii

Apoi, ne-a pus în faţa faptului împlinit, numindu-l consilier. Apoi, s-a vădit că în realitate Dan Mihalache nu fusese numit doar consilier, ci şef peste consilieri.

3. Acel “un alt fel de preşedinte”, cum a promis Klaus Iohannis că va fi, este în realitate vechiul gen de preşedinte, de dinainte de Traian Băsescu (care, cu toate metehnele sale, a fost el un alt fel de preşedinte).

Klaus Iohannis e arogant, suficient, incompetent. Şi-a tras bucătărie ultimul răcnet la Palat. A decorat oameni ce nu aveau demnitatea să primească înalte distincţii. Este preocupat să călătorească prin ţări străine cu avion de lux.

A fost două săptămâni în concediu în Madeira. Nici unul dintre predecesorii săi nu şi-a permis aşa ceva. Vrea să facă din soţia lui Prima Doamnă a ţării. Mimează opoziţia la iniţiativele restauraţioniste ale PSD. Mimează conflicte închipuite cu Victor Ponta, comportându-se de parcă România ar fi republică parlamentară şi el un soi de Joachim Gauck al românilor.

4. PSD tot încearcă să modifice legislaţia anticorupţie. Există mai multe proiecte de lege de modificare a codurilor penale şi legislaţiei incompatibilităţii în favoarea ccorupţilor, pe care majoritatea parlamentară le promovează, făcând jocul corupţilor din fruntea ţării.

5. PSD blochează cercetarea penală, reţinerea şi arestarea preventivă a parlamentarilor săi corupţi, lăsând să fie cercetaţi penal, reţinuţi sau arestaţi preventiv parlamentarii corupţi ai Opoziţiei de catifea.

Apoi dă de înţeles că acum se face dreptate şi că, vezi Doamne, “ai lor” erau corupţii (nu “ai noştri”), în frunte cu fostul preşedinte, exact cum au clamat opt ani, pe rând sau simultan, Antena 3 şi Realitatea TV, apoi Antena 3 şi România TV.

6. PNL mimează că e în Opoziţie, este tot mai evident. Ultima dovadă este că doreşte să facă o moţiune de cenzură pe chestiunea votului Diasporei. În actuala compoziţie chimică a Legislativului, nici o moţiune de cenzură nu are şanse de succes fără votul UDMR.

Dar UDMR, dacă Diaspora ar putea să voteze în număr mare, ar rămâne fără grup parlamentar. Aşadar, iniţiativa PNL este o păcăleală propagandistică sortită eşecului.

7. Pare să existe un plan B, conform căruia, şi dacă legislaţia necesară pentru ca Diaspora să poată vota va fi gata la timp (Comisia de la Veneţia recomandă schimbarea legislaţiei electorale cu cel puţin un an înainte de scrutin), aceasta să continue să fie limitativă: PNL e de acord ca românii din Diaspora să se înregistreze la reprezentanţele diplomatice cu şase luni înainte de vot pentru a putea vota.

Filtrul electoral ar fi astfel mai dur decât pe legislaţia actuală: prea puţini români din SUA se vor duce la ambasada din Wasgington şi la cele trei consulate (New York, Chicago şi Los Angeles) să se înregistreze, pe când în condiţiile de acum blocajul e la urne, unde se înfundă conducta de cât de mulţi români doresc să voteze.

Aşadar, şi PSD, şi PNL doresc de fapt ca mai puţini, nu mai mulţi români din Diaspora să poată să voteze, pentru ca efectul 16 noiembrie să nu se mai repete.

8. Primul test privind legislaţia electorală a fost dat de legea alegerilor locale, conform căreia primarii vor fi aleşi într-un singur tur de scrutin. Acest mod de alegere avantajează PSD.

9. Faptul că un condamnat la un an cu suspendare (mai ales că a fost condamnat pentru fraudarea unui scrutin), Liviu Dragnea, rămâne în conducerea PSD, este un afront făţiş adus voinţei democratice a electoratului.

10. Toate aceste elemente (şi altele) trebuie puse în context global. Rusia se apropie iar de Gurile Dunării, exact cum a avertizat fostul preşedinte încă de anul trecut.

Aceşţi oameni se comportă parcă ar dori ca România, la acel moment, să fie cât mai friabilizată, ca stat de drept, separaţie a puterilor în stat, funcţionarea Justiţiei, a Economiei, ca reprezentare a respectului românilor faţă de ei înşişi.

Şi pe urmă, unde se simte cel mai bine răufăcătorul şi poate să scape viu şi nevătămat, în timp ce oamenii cinstiţi cad victime?  Acolo unde domnesc anarhia şi sărăcia şi autorităţile nu pot şi/sau nu vor să impună domnia legii.

Ce pricepem din toate acestea? Este acelaşi tupeu tipic PSD, ai cărui lideri ne spun din nou: De ce facem asta, bă? Pentru că putem, şi putem pentru că e ţara noastră, nu a voastră!

Ceea ce nu pot ei controla însă este un fenomen de ricoşeu, de genul celui petrecut pe 16 noiembrie. După părerea noastră, mai devreme sau mai târziu ne vom apropia de un alt moment în care sinergiile populare se vor suprapune.

Cum şi când se va petrece acest lucru? Este imposibil să prevedem. Astfel de fenomene sociale de magnetizare electoral-revoluţionară nu se petrec când unul sau altul pricepe ce se întâmplă, ci când se formează o masă critică pentru ca un astfel de lucru să aibă loc.

Share