Reforma prin insolvenţă

Share

Când predecesorii lor, cu toate erorile si gafele făcute, au pus România pe linia de plutire, liderii USL au afirmat ani în şir că ţara este în pragul dezastrului, românii se târăsc pe străzi, gemând de foame, IMM-urile dau faliment cu sutele şi ne îndreptăm spre default.

Astfel, din dezastru-n dezastru, în primăvara anului 2012 România a ajuns să fie dată de exemplu – ca să vezi! – de actori instituţionali importanţi, precum Comisia Europeană, FMI sau Banca Mondiala.

Faceţi ca ei

, afirmau aceste instituţii, arătându-ne cu degetul şi adresându-se Spaniei, Italiei, ba chiar şi Franţei. Din şanţul românesc plin cu apă, prin care brohăiau crocodili felixieni şi rinoceri ex-eolieni, politrucii USL continuau să clameze că ţara e în dezastru, aservită “agenturilor străine”, care vor vinderea sa la preţ de dumping.

A urmat schimbarea de guvern, în urma unor trocuri parlamentare abjecte, din care au rezultat trădări politice binecunoscute azi.

Balaceanca TV a cosmetizat aceasta în haine demne de Revoluţia de Catifea din Cehoslovacia lui Vaçlav Havel. Daniel Barbu, Dinu Giurescu & Co. simulau, mângâiaţi pe creştet, cu pasiune şi interes, de Radu Tudor şi Dana Grecu, intelectualizarea fenomenului, făcând-o pe analiştii politici necruţători şi virulenţi.

Total brambura-n tramvai / Fără rame, fără cai.

Apoi, a venit la putere cel mai nemaipomenit de fantastic de extraordinar de califragilistic guvern din istoria postdecembristă (de până atunci, că între timp…).

Pentru că aşa ceva nu se mai văzuse în România. În următoarele şapte luni, nici un ministru măcar din Garnitura Ponta 1 nu a rămas să nu se vădească a fi avut măcar o pată cât de mică. Iar dacă va fi existat unul singur, atunci acela cu siguranţă a făcut cel puţin o mare prostie, ori s-a pătat prin acţiunile sale, pe parcursul mandatului său.

Revolutia de Şmirghel” a continuat cu o lovitură de stat, sub care s-a strecurat aproape nevăzută trimiterea în insolvenţă a uneia dintre cele mai bine cotate societăţi româneşti pe piaţa sa: Hidroelectrica.

De ce să trimiţi în insolvenţă această perlă a sistemului energetic naţional? În acel moment, era evident că ea va fi downgradată pe piaţa globală a actorilor energetici – şi aşa s-a şi întâmplat.

Pe 20 iunie 2012, moody’s downgrada Hidroelectrica SA de la Ba1 la B2 şi poziţiona compania pentru o viitoare downgradare în continuare şi de la B2, în legătură directă şi explicită cu declararea de către Guvern a insolvenţei:

London, 20 June 2012 — Moody’s Investors Service has today downgraded to B2 from Ba1 the long-term corporate family rating (CFR) and probability of default rating (PDR) of Hidroelectrica S.A. (Hidroelectrica). Concurrently, Moody’s has placed the company’s ratings on review for further downgrade. There is no rated debt outstanding.

Evident, pentru subminarea economiei nationale trebuie probe, nu presupuneri circumstanţiale şi nu sunt îndeajuns supoziţiile subiective ale unor comentatori nervosi şi subiectivi.

Pe de altă parte, argumentul cu anularea contractelor cu “băieţii deştepţi” nu stă în picioare:

1. De unde ştim noi că în locul acelor băieţi deştepţi USL nu-şi aduce acum proprii săi clienţi? Nu ştim, ba chiar putem presupune acest lucru; pe care desfăşurarea viitoare a evenimentelor o va confirma sau infirma;

2. “Băieţii deştepţi” expulzaţi de Guvern pot acum să intenteze procese şi să le căştige, pentru că au încheiate contracte beton. Exact pe vremea PSD, când acesta era condus de marele şi neasemuitul Adrian Năstase.

E mai bine acum aşa? Ne îndoim de acest lucru. Nebunia a continuat cu mascarada Oltchim. Într-o ţară-n care un tip de genul lui Dan Diaconescu, specializat în programe de televiziune de prost gust, e lăsat să liciteze pentru un mare combinat chimic îţi pui probleme: aceşti oameni sunt incompetenţi sau fac intenţionat?

Şi iar afirmăm: subminarea economiei naţionale trebuie demonstrată cu probe, nu e pe vorbe de clacă. Să lucreze procurorii. Cert e că Oltchim a fost ajutată copios să intre într-o criză teribilă exact când ar fi trebuit sprijinită cu un ajutor de stat pentru dezvoltare, restructurată cât mai gentil cu putinţa şi apoi, treptat, lăsată să reintre în jocul marilor actori ai pieţei.

Pentru că a împrăştia zvonul că vine TISE şi a te pregăti defapt să trimiţi cu cinism, după alegeri, societatea în insolvenţă este o porcărie pe care nimeni nu a îndrăznit timp de 22 de ani să o facă în România, nici pe vremea lui nea Nicu Văcăroiu.

Acum, carevasăzică, la ce să ne aşteptăm? Următoarele victime ale managementului tipic USL, bazat pe corupţi, clientelism şi aranjamente de culise, strivite poate de fapte penale, pot fi companiile aflate sub supravegherea FMI.

Schema e simplă: nu vor reuşi să le pună pe linia de plutire, pentru că management-urile numite sunt sau vor fi încărcate de aceleaşi USL-isme.

Cabinetul Ponta nu-şi va face temele în următoarele două luni (nu numai din acest punct de vedere, ci şi din altele). Un nou acord stand-by nu va fi semnat cu FMI, după recenta păsuire.

Urmatorul pas pentru aceste companii va fi probabil, ştim deja, insolvenţa. Apoi, cu o ţară realmente sărăcită, zăpăcita de un continuu bad management guvernamental, cu veniturile la buget atacate de rectificarea bugetară negativă de toamnă tipică vremurilor de recesiune, cu aceiaşi români care i-au votat anul trecut în draci tot mai disperaţi, liderii USL vor face ultima lor greşeală: vor recurge, ca măsură de reformă radicală, la trimiterea ţării România în insolvenţă.

Evident, folosim o metaforă. Atunci, exact cei ce au fost indoctrinaţi de USL cu minciuni pe cele televiziuni rinoceroide sau crocodiliene vor înţelege că au mai mult de pierdut decât de câştigat dacă stau în case. Tot atunci, ceilalţi vor sta în faţa televizorului şi se vor uita, cu un zâmbet amar, la televizor, comentând în barbă: “Acum e rândul vostru…”.

Share