Reforma fără sfârşit

Share

~Andrei Cornea~

Pe timpuri, omul se considera responsabil pentru educaţia pe care o dădea copiilor săi şi plătea nemijlocit pentru ea; azi statul asigură, în numele egalităţii de şanse, o educaţie generală uniformă, dar şi de tot mai rea calitate.

foto: Libertatea

Mai de mult, copiii mergeau la şcoală la 7 ani, apoi au mers la 6, acum vor merge de la 5. Probabil că nu e departe ziua când părinţii vor răsufla uşuraţi că îşi trimit copiii într-o formă obligatorie şi uniformă de educaţie imediat după naştere. După care se vor plânge că educaţia a devenit mizerabilă.

Pe timpuri, omul era singur responsabil de felul în care îşi asigura bătrâneţea şi bolile. Mijloacele erau două – naturale, personalizate şi directe: făcea copii şi punea bani deoparte. Între timp, statul – blând sau aspru tiran – ne-a dezobişnuit de ambele.

Europenii fac tot mai puţini copii şi se bazează pe anonimatul pensiei de stat, prelevată automat prin taxarea muncii celor activi. Sistemul, azi, se apropie de faliment pretutindeni, dar cetăţenii se uită acuzator la stat care, după ce i-a privat pe ei de responsabilitatea pentru propria lor viaţă, declară că nu-şi mai poate respecta angajamentele luate.

La fel stau lucrurile în toate sectoarele… citeste tot in Revista 22

Share