Război? Cutremur? Nici sirenele nu funcţionează ca lumea la români…

Share

Era vorba astăzi că ne pregătim de ceva, nu ştim sigur ce. Război, cutremur, dezastru natural sau artificial. Pentru asta, trebuia să începem cu sirene multe. Şi cu cetăţenii repetându-şi mental ce reprezintă ele.

Ideea asta era: 1. să se lămurească autorităţile a) câte dintre sirene sunt defecte; b) câte nu sunt defecte dar, din diverse motive, nu sună; c) câte sunt bune şi sună. 2. Să se lămurească populaţia cum sună sirenele, care e semnificaţia, să ştie cum să reacţioneze, dacă va fi nevoie.

În loc să facem asta, a ieşit o varză generalizată. Foarte mulţi români nu au auzit nimic, iar asta dintr-o multitudine de motive. Cei care au auzit, neştiind ce se întâmplă, n-au priceput nimic. Simptomatic este vox-ul luat de o televiziune unui pensionar, care râde ca prostul şi spune că nu ştie despre ce e vorba.

Dacă vine un război, după primul bombardament neştiutorii vor trece în cealaltă extremă

Cei care azi nu ştiu despre ce e vorba vor deveni victime sigure ale evenimentelor. În războiul psihologic al unui duşman care te atacă, aceasta e o componentă fundamentală. Pentru ca haosul să fie mai mare, populaţia civilă trebuie să fie dezorganizată şi să se comporte haotic.

Cu cât haosul, dezorientarea şi spaima sunt mai mari, cu atât mai greu îşi vor face treaba instituţiile statului inclusiv cele de forţă. Ce e la noi? Dacă e un bombardament, o situaţie de război, un milion de persoane din Bucureşti au unde se adăposti. Restul, mor ca furnicile.

Spaţiile de gen adăpost sunt subsolurile blocurilor şi adăposturile civile construite. În general, adăposturile blocurilor au şanse să reziste la bombardamente. Ele nu au însă atmosferă controlată. Aşadar, un atac chimic poate face victime şi în rândul celor din adăposturi.

Sirenele? Defecte… sau lipsă

În Bucureşti ar fi vreo 400 de sirene electrice şi electronice. Dar dintre acestea doar 15% pot fi acţionate cu dublă comandă. Aceasta înseamnă de la locul în care sunt amplasate, dar şi dintr-un punct de comandă, de la Primărie sau de la dispeceratul ISU.

Aceasta este o vulnerabilitate. Dar dacă Primăria e cufundată în corupţie şi e condusă de o coţopină infiltrată de mafii conrolate de statul agresor şi de gaşca ei? Simplu: vine un război şi eşti complet descoperit. Instituţia care acţionează mâna care porneşte sirena nu funcţionează.

Aceasta este o vulnerabilitate. Autorităţile locale nu au toate sirenele în evidenţă. Există probleme în ceea ce priveşte contractele de mentenanţă. Dar şi probleme legate de funcţionarea sirenelor. Pe sectoare acum:

Sectorul 6 are cele mai multe sirene care pot fi acţionate automat.

Sectorul 2 are contract de mentenanţă. Există o situaţie bine definită a tipurilor de sirene care există şi care funcţionează. Există şi un centru de acţionare a acestora în incinta primăriei.

Probleme sunt peste tot: nici o sirenă nu a sunat în centrul Braşovului. În Ploieşti, cu războiul psihologic s-a rezolvat simplu: eistă o singură sirenă. Gata. Adică există 65 de sirene de pe vremea lui Dej, dar nu pot fi comandate decât local.

Share