PSD, infecţia socială şi rezervoarele de transfugi

Share

PSD, infecţia socială şi rezervoarele de transfugi

PSD, centrul de iradiere al infecţiei coruptive din România, se pregăteşte parcă să se costumeze în alte haine, după ce lovitura de stat din 2012, gafele şi scandalurile fără precedent ale Cabinetului Ponta ameninţă să ducă acest partid la extincţia de pe scena politică.

Astăzi, a apărut ştirea că Sebastian Ghiţă s-a înscris în UNPR. Este doar ultimul dintr-o serie destul de lungă de lideri PSD care au trecut sau se pregătesc să treacă la UNPR. În prezent, UNPR este o colecţie impresionantă de oameni care au avut, au sau, aşa cum se spune, vor avea în viitor probleme cu legea.

Ca partid fără doctrină, UNPR este un bidon eficace de colectare a trasfugilor din diverse partide, dar în primul rând din PSD. Fenomenul acesta este foarte interesant. De-a lungul timpului, actualul PSD s-a numit, pe rând:

PCR; după decembrie 1989 mai multe aripioare ultrareacţionare s-au desprins din PCR (PRM, PSM, UNPR şi PDAR sunt cele mai importante partiduleţe formate astfel), iar partidul mainstream leftist s-a numit FSN,

apoi aripa de centru-dreapta FSN (PD) s-a desprins şi noul mainstream de stânga şi-a schimbat numele în FDSN,

la ruperea ApR cumva numele s-a schimbat în PDSR,

la fuziunea cu urmaşul PSDR-ului interbelic acelaşi centru de iradiere al tuturor relelor din ultimii 25 de ani şi-a schimbat numele în PSD.

De fiecare dată, generaţii diferite ale aceluiaşi flagel politic, al aceleiaşi pegre, cangrene sociale criptocomunistoide, au încercat să ascundă ceva.

Nominaţiile FSN, FDSN şi PDSR, ba chiar şi PSD au fost folosite pentru ascunderea faptului că România este condusă de urmaşul fostului Partid Comunist Român.

Acum, pare că ne apropiem de o cotitură dramatică:  liderii PSD au început să fugă care-ncotro şi în viitor, acolo unde se va afla fiecare ei vor încerca din răsputeri să rupă, în conştiinţa electoratului, cu imaginea că noile formaţiuni din care fac parte sunt bidoane ale fostului partid reacţionar-restauraţionist, mama corupţilor din România, care a dat o lovitură de stat cu jurişti, a blocat ani în şir anchete ale DNA şi al cărui premier urmărit penal ar fi dorit să conducă ţara în continuare, până la sentinţa definitivă a Justiţiei, să ne facem de poveste în întreaga lume.

În prezent, tendinţa pare a fi ca PSD-ul acesta să se micşoreze, să devină un partid-balama de stânga şi Stânga să se fărâmiţeze în mai multe formaţiuni, cu binomul GeoanGhelie coagulând PSRO, – ce în prezent pare a colabora cu PNL, şi cu UNPR foarte atractiv pentru cei care acum un an spuneau: “Dacă Ponta nu va ajunge preşedinte, atunci scapă cine poate” şi stă încă lângă PSD.

Credem că, cu cât liderii PSD îl ţin o zi în plus pe Victor Ponta premier şi preşedinte PSD, acest partid se apropie tot mai mult de condiţia sa viitoare probabilă de partid-balama, iar PSRO şi UNPR vor deveni mai prestante. Dar şi aceste formaţiuni politice vor scădea ca importanţă, sub eroziunea factorilor electorali şi penali.

Un alt factor de input al eroziunii generale a clasei politice româneşti de azi este dat de anchetele DNA. Oamenii cu probleme sunt în toate aceste forţe politice, inclusiv în PNL, UDMR şi PMP.

Cât timp PSD va avea o majoritate toxică în Legislativ, Stânga coruptă îşi va proteja parlamentarii de anchetele DNA în continuare, în timp ce eroziunea organică a PNL şi PMP, dar şi cea a actanţilor parlamentari PSRO, va continua în acelaşi ritm.

Din momentul în care însă PSD va trece în Opoziţie, va începe marea eroziune intra-parlamentară a PSD şi UNPR. Efectul va fi dramatic pentru cele două formaţiuni, şi politic, şi electoral.

Nu ştim în acest moment, în perspectiva electorală a anului 2016, ce partide vor fi erodate electoral mai mult de aceste procese organice şi nu avem cum să estimăm care este drumul optim pentru România:

1. Să piardă instituţional şi ca prestanţă europeană, NATO şi în relaţia cu Washingtonul acum, apoi să recupereze terenul pierdut după legislativele din 2016, în cazul în care PSD rămâne la putere până atunci;

2. Să câştige pe termen scurt instituţional şi ca prestanţă pro-Vest internaţională, dar să piardă poate după anul electoral 2016, în urma unei eventuale reveniri a Stângii la putere după alegeri.

Este foarte grav că nu avem în România, de 25 de ani, o stângă tipic europeană, modernă, în versiunea occidentală a accepţiunii termenului, ci una reacţioneară şi filorusă.

Ar fi important ca, indiferent de ceea ce se va mai întâmpla pe scena politică românească în continuare, să ajungem, undeva în viitor, să nu mai conteze cine este la putere, pentru că clica corupţilor este la puşcărie şi nu mai poate să fie la putere nicicum.

Aşa cum nu stau lucrurile în prezent.

Share