PSD, partidul aflat între disoluţie parţială şi confiscare completă

Share

De mai multe luni de zile tot pândesc momentul potrivit să scriu un comentariu cu titlul “PSD trebuie să dispară. Nu mai e cale de întors”. Pentru că, din punct de vedere al codului etic şi moral vorbind, acest partid şi-a consumat de facto rolul istoric pozitiv.

Dragnea: Mutilarea Codurilor, până la sfârşitul sesiunii parlamentare

Din el, a rămas un zombie politic, care bântuie prin România, distrugând totul în jurul său. Pe ruinele FSN şi FDSN comunistoid ale lui Ion Iliescu, un mafiot de partid de modă nouă, Adrian Năstase, a preluat puterea. Secondat de un fel de grupare paraintelectuală, cu luciu de ştaif.

După patru ani de împărăţire, Năstase a dat-o-n bară, a ajuns la puşcărie şi a lăsat în urma sa un papagal politic, fost respectabil diplomat: pe Mircea Geoană. Omul cu teroarea portocalie, dacă mai ţineţi minte. În 2009, acesta a pierdut bătălia cu Băsescu şi a fost dat jos.

Din rău în mai rău

În loc, a venit un mic predator multiform. Dansatorul-faţă Victor Ponta a rezistat pe baricade până când omul culiselor, factotumul partidului, a ieşit din vizuina teleormăneană şi s-a aşezat la volanul maşinii. Nimeni până acum nu i-a folosit PSD potenţialul destructiv la maximum. Liviu Dragnea o face.

Motivul? Dragnea este disperat. Dorinţa lui de a nu ajunge la puşcărie e mai mare decât orice altceva. Iar dorinţa lui de a face bine ţării lui este mai mică decât ne imaginăm. Cum s-a ajuns aici? Toţi predecesorii lui Dragnea, regretaţi de unii, sunt de vină. Au tolerat un individ care profita de tarele sistemului şi şi-a constituit, pare-se, un grup infracţional organizat, cu răbdare, cinism şi profesionalism.

Nu-i mai căinaţi, nu mai vorbiţi despre intelectualitatea lui Iliescu, Năstase sau Geoană. Sunt vinovaţi şi vina lor e cumplită comparativ cu meritele lor. Noi, de asemenea, cei care la 1990 n-am reuşit să eradicăm pegra comunistă cocoţată în fruntea ţării, suntem de vină. Am ascuns rahatul sub preş şi am ieşit în lume, frumos îmbrăcăriţi. Acum, rahatul ne iese pe faţă. Lumea a început să fugă de noi, românii. Să ne asumăm toate astea, ar fi un bun început.

Puşcăria România condusă de PSD

Avem de făcut o alegere: vom fi izolaţi de lume, pentru ca alţii să nu se umple de rahat de la noi, ori curăţăm fecalele de pe noi, ne spălăm, ne punem ciorapi şi haine curate, apoi mai încercăm odată, poate că vom fi primiţi iar la masă. Totul trece însă prin relaţia dintre noi şi acest cadavru al (cel ce a fost) PSD.

Acest partid, pentru ca noi să fim peste 10 sau 20 de ani ca Singapore, ar trebui să dispară. Şi oamenii de proastă calitate care-l populează, asemeni. Din păcate, în viaţă şi în politică lucrurile nu merg aşa. Un partid politic e un fel de pisică cu şapte vieţi. Primeşte multe şanse de a supravieţui. Uneori grotesc de multe.

Aşadar, să discutăm despre PSD. Ce şanse mai are acest partid să se reformeze? Noi credem că nici una. Chiar dacă Dragnea le-a făcut ieri o mare nedreptate lui Cati Andronescu şi Nicu Bănicioiu, aceştia nu sunt cu nimic mai buni.

PSD. Ceilalţi şi bubele lor

Ecaterina Andronescu s-a remarcat, ca ministru al Educaţiei, prin brambureala de la nişte examene de admitere. La unul, subiectele au fost sifonate. Andronescu este groparul şcolii româneşti moderne vocaţionale, cum a imaginat-o profesorul Marian Miclea şi a implementat-o bietul Daniel Funeriu.

Nicu Bănicioiu e un fost lingător de cafele în Clubul din Preoteasa. Fost lider sindical al studenţilor, colaboraţionist cu PSD, de acum 15 ani. Ca ministru al Sănătăţii, e direct responsabil (cel puţin moral) pentru morţii de la hecatomba din Colectiv.

Trebuia să activeze mecanismul pe care l-a activat acum urmaşa lui, Sorina Pintea, în criza imunoglobulinei. Nu a făcut-o. Din păcate, Dosarele Colectiv trenează, nu avem acum răspunderi penale stabilite. Aşadar, alternativa la gaşca de terminatori conduşi de Dragnea o reprezintă alte grupuscule de inşi la fel de reacţionari. Poate mai puţin disperaţi cu puşcăria.

PSD, curs de coliziune cu România

Este foarte clar ce încearcă PSDragnea. Cucerirea întregii puteri şi transformarea României într-o închisoare pentru români, în care el să fie kapo. Nu va reuşi, România nu este Venezuela. Întrebarea este cât va mai distruge din tot ce am muncit să construim în aceşti aproape 30 de ani.

Cert este că PSD se află pe curs de coliziune cu ţara. Va continua pe acest drum şi, dacă nu explodează mămăliga înainte, este posibil să reuşească să aservească temporar Justiţia. Ceea ce nu pricepe însă Dragnea e că nu va avea scăpare. Are 54 de ani. Pare sănătos.

Va mai trăi încă cel puţin 20 de ani. Nu poate să pună botniţă României 20 de ani şi să-şi facă de cap pe-aici. Tot va ajunge la puşcărie pentru multiplele sale fapte penale cunoscute şi necunoscute, anchetate de procurori sau nu.

Factorul economic

Există mai mulţi factori care pot galvaniza România contra PSD. Dar cel care va arunca în aer PSD va fi factorul economic. Am spus-o şi o repet însă: Opoziţia nu trebuie să guverneze până când social-democraţii nu îl fac pe pensionar şi pe bugetar să simtă binefacerile fostului partid comunist, prin faptul că nu mai vin banii.

Electoratul PSD trebuie să simtă cum e să faci foamea din cauza partidului preferat. Apoi să facă legătura între lucruri şi să înveţe un cuvânt: nesustenabil. Apoi, ar trebui să avem o Dreaptă care să reteze orice posibilitate ca aceşti infractori să mai vină la putere în România, în orizontul de timp previzibil. E-he…

Pentru asta, este necesar un complex de măsuri coercitive, legislative şi punitive despre care am mai scris şi voi mai scrie. Nu în ultimul rând, la acel moment va fi necesară o terapie de şoc, care să ducă România acolo unde îi este locul: în rândul democraţiilor liberale avansate. Dar până acolo ne confruntăm cu PSD.

Nevoia de social-democraţie

Am afirmat acest lucru de la începutul anilor 90: România are nevoie de social-democraţie. Dar de o social-democraţie de tip european, nu comunistoidă şi pilotată de Moscova. PSD nu mai este un partid social-democrat.

Ne dorim ca această toxină politică să dispară. Legea partidelor politice spune că un partid care militează contra statului de drept se interzice. Este acest lucru posibil? Da, în contextul politic potrivit, iar la momentul în cauză ar trebui să avem politicieni foarte buni şi patrioţi care să acţioneze rece, lucid, pragmatic.

Iar social-democraţia? Da, peste vreo încă 20 de ani, după ce se formează capitalul, poate să vină şi să redistribuie averea privată existentă, în scopuri sociale. Dar până atunci avem nevoie de reforme de centru-dreapta. Ne-am săturat de Stânga.

Share