Semnele date de Sistemul Corupt arată că el nu se lasă foarte uşor destabilizat de protestele civice. Ce ne rămâne de făcut în continuare? Care sunt celelalte căi de acţiune?
motto: “Din jungla de orori ale trecutului înveţi cum să-ţi faci un viitor mai bun.”
Era să cadă peste noi dulapul. L-am fixat cu un odgon de perete şi credem că suntem în siguranţă? Ei bine, nu: ei au început să slăbească odgonul. Dulapul o să cadă iar pe noi. Se va înclina lent, lent de tot, treptat, şi tot acolo va ajunge, unde vor ei.
Instituţiile sistemului demoratic sunt căpuşate de actorii Sistemului Corupt. Aceştia le folosesc ca forţe de retorsiune contra României. Realitatea? Elastică. Vorbesc despre separaţia puterilor în stat când CCR, căpuşată de PSD, decide în favoarea lor.
Vorbesc implicit contra separaţiei puterilor în stat când e criticată acţiunea reacţionară a Parlamentului. Legiferează toxic. Manipulează mediatic. Cum trebuie procedat în continuare?
Protestele civice
Protestele acestea civice care continuă în aceste zile sunt necesare, dar nu suficiente. Ele sunt o unealtă de presiune asupra cleptocraţilor. Că nu sunt suficiente a devenit evident şi acum 27 de ani, pentru ONG-urile organizatoare ale Pieţei Universităţii 1990.
Când vom doborî Sistemul şi va fi stat de drept?
La mijlocul lunii mai, devenise clar că Regimul Iliescu, instalat prin minciună şi manipulare, nu se dădea dus. La fel e şi acum.
Dar ţara s-a schimbat. Stânga Reacţionară e cu spatele la zid. Ea a mizat în decembrie pe absenteism la vot. PSD-ALDE a câştigat alegerile descurajând prezenţa la vot. A fost puţin sub 50%. Dacă era 60%, PSD nu-şi mai făcea de cap.
Anul trecut, ne apropiam de un moment în care vom fi ştiut dacă România e sau nu pregătită pentru pasul următor. Dacă s-a format masa critică necesară. Ei bine, da, s-a format. Ce facem cu ea? – se întreabă actanţii protestelor.
Protestele trebuie să continue. Dar nu oricum
E bine ca protestele să continue, dar nu oricum. Principala calitate (şi slăbiciune) a protestelor e adhocratismul. Nu există lideri charismatici (în 1990 existau). Nu există ONG-uri organizatoare (în 1990 existau). Avantajul e că puterea PSD-ALDE nu are pe cine intimida. Prinde apa şi bate-o! Aresteaz-o! Dă-i amenzi! Imposibil…
Dezavantajul e că protestele nu pot treace la nivelul următor. Adică să fie elastice, fâşneţe, adaptate la ce se întâmplă. Organizatorii protestelor nu dau comunicate. ONG-urile lor sunt grupurile de Facebook, acolo apar comunicatele. Aşa trebuie să rămână. Nu poţi intimida apa, vântul, crengile copacilor.
Dar protestatarii trebuie să se organizeze. Până la mitingul-maraton din Piaţa Universităţii 1990, organizatorii se versaseră luni de zile. În Bucureşti, avuseseră loc proteste de toate mărimile, la toate pieţele, pe toată axa nord-sud a oraşului, de la Piaţa Unirii până la Casa Presei.
Bodiguarzi şi patrule de ordine
Alte oraşe experimentau acelaşi gen de proteste anticomuniste. La Galaţi, studenţii au ieşit în stradă în decembrie 1990. Dar nu oricum, ci cu “bodyguarzi” de peste 1,90 m – studenţii sportivi. De teama muncitorilor din Combinat.
De la protestul din Piaţa Victoriei, din 20 ianuarie, când huliganii şi drogaţii sistemului au devastat Palatul Victoria, GID s-a organizat primul. Toate protestele organizate de Grupul Independent pentru Democraţie aveau membri care patrulau continuu printre manifestanţi, cu legitimaţiile în piept.
Nume, prenunme, serie şi număr de buletin. Sistemul de autoprotecţie s-a perfecţionat continuu, până la Piaţa Universităţii 1990 şi după. În timpul Pieţei, a apărut o nouă şmecherie. Când apărea un provocator, era imediat identificat după ce spunea, iar cei din jurul său începeau să-l aplaude.
Perfecţiunea a fost atinsă în timpul marelui protest anticomunist din 15 noiembrie 1990. Organizat de Alianţa Civică, GID, Liga Studenţilor, Asociaţia Studenţilor Arhitecţi, AFDPR. Ca şi Piaţa Universităţii 1990.
Societatea civilă şi ONG-urile. Revoluţia sustenabilă
Aceste forme adhocratice de organizare de acum trebuie să acţioneze în profunzimea societăţii. Să o activeze civic. Cum? În protestele civice frumoase merge cu luminiţe şi steaguri tricolore. În lupta cu cleptocraţii trebuie mai mult decât atât.
Cei din PSD-ALDE nu trebuie subestimaţi. Sunt foarte buni în ceea ce fac. E altă discuţie dacă planurile de asalt sunt puse la punct de ei sau de alţii.
Atac asimetric al Rusiei putiniste asupra statului român
Am scris că acţiunile lor din ultimii 10 ani sunt atacuri asimetrice ale unei puteri străine ostile.
– Primăvara lui 2007, prima suspendare a lui Băsescu.
– Vara lui 2012, a doua suspendare.
– 10 decembrie 2013, aşa-numita “Marţe Neagră”, primul atac legislativ asupra Codului Penal, nereuşit.
– Campania “aruncăm cu bani în populaţie şi scădem taxele” din ultimele nouă luni, menită să falimenteze ţara.
– Neconstruirea deliberată de autostrăzi, ce duce la încetinirea creşterii PIB. PIB-ul Constanţei este în creştere accelerată de la finalizarea Autostrăzii Soarelui.
– 31 ianuarie 2017, al doilea atac asimetric asupra Codului penal.
De multe ori, oamenii aceştia parcă iau de pe raft un set de măsuri. Decizii. Documente pregătite de experţi. Apoi le aplică. Cum lupţi cu asta?
Adaptarea protestelor la ce se întâmplă în timp real
Să zicem că mâine, pe la 13.30, în Parlament are loc o discuţie despre modificarea Statului Magistraţilor. Trebuie reacţionat. Dar nu poţi reacţiona fără un puternic background juridic.
Trebuie să pricepi cum stau lucrurile. Ce e bine, ce e rău, ce vor “ăştia” să facă, ce ar trebui făcut. Unul dintre atacurile ironice ale vectorilor Sistemului Corupt a fost că protestatarii nu ştiu de ce protestează.
Cuvântul-cheie aici este: politici publice. Liderii societăţii civile trebuie să contacteze experţi în politici publice. Altfel, nu pot pricepe imediat ce se petrece cu adevărat. Nu pot reacţiona în timp real, pentru a contracara acţiunile acestor răufăcători instituţionali.
Ei acţionează coordonat şi au experţi acontaţi. Societatea civilă trebuie să aibă şi ea cumva experţi în rândurile sale. Pe baza expertizei acestora, trebuie să formuleze revendicări clare, simple.
Piaţa Universităţii 1990 cerea:
1. liberalizarea audiovizualului;
2. FSN să nu participe la alegeri, cum promisese iniţial;
3. alegerile să aibă loc la începutul toamnei, după o campanie electorală corectă;
4. aplicarea revendicărilor Proclamaţiei de la Timişoara, în special a punctului 8. Care, adaptat, ar fi valabil şi acum.
ONG-uri militante de nişă
Am mai dat acest exemplu: SUA are 1,5 milioane de ONG-uri. Câte sunt în România? În 2009 erau probabil 43.000. Sistemul Corupt a transformat ONG-istica de la noi într-o afacere prosperă.
Stai cuminte, faci ce trebuie, primeşti bani de la stat. Ori de la instituţiile europene, tot prin intermediul statului. Controlat de ei. Ce se întâmplă dacă are loc ceva într-un domeniu specializat? Reacţionează strada? Nu.
Ar trebui să reacţioneze ONG-urile de nişă.
Ce ONG-uri avem?
Exemplu 1: repunerea pe funcţii de către ministrul Educaţiei, Pavel Năstase, a directorilor de şcoli incompetenţi – una dintre primele măsuri PSD-ALDE. Am văzut ONG-urile părinţilor reacţionând revoltate? Nici vorbă. Există acestea? Nu. Există însă coşniţele pe clase şi şcoli, în care se strâng bani pentru atenţii date la profesori.
Mese festive cu bani negri. Ca să ia domnu’ Goe examenul… Aceasta este generaţia care se pregăteşte, profund pervertită. Am văzut ONG-urile profesorilor reacţionând? Nu. În SUA există ONG-uri ale elevilor. La noi există? Acţionează?
Exemplu 2: avem nevoie de Legea dării în plată? Dar de cea a insolvenţei persoanelor fizice? Avem nevoie de amândouă sau numai de una? De care? Cei cu dificultăţi în rambursarea împrumuturilor ar trebui să se organizeze. Dar nu când e nevoie să iasă în stradă cu ştreangul de gât, ci cu mult înainte de asta.
La fel, când vorbim despre piaţa curentului electric. Apare un ONG al celor afectaţi de comportamentul abuziv al furnizorilor de electricitate? Piaţa asigurărilor auto: avem un ONG al celor handicapaţi de toanele şi hachiţele emiţătorilor de poliţe RCA?
Exemplele pot continua. Fiecare piaţă, orice domeniu de activitate ar trebui să aibă feed-back civic. Nu are.
Bazele democraţiei liberale
România s-a sofisticat enorm faţă de 1 ianuarie 1990. Societatea civilă însă nu a ţinut deloc pasul, pentru că a fost inhibată deliberat. Adam Smith explică faptul că o societate echilibrată se bazează pe trei forţe. Ale statului, ale pieţei şi ale societăţii civile.
Când unul dintre aceşti piloni e şubred, se produc lucruri rele. Dezechilibre structurale. Sunt bazele democraţiei liberale. Când ne uităm cu admiraţie la SUA, ne uităm la o societate de acest timp. Să facem ca ei la acest capitol.
Sistemul pe care se bazează nucleul toxic al actualei clase politice foloseşte lipsa societăţii civile organizate în ONG.
“Societatea lor” civilă
În stenogramele discuţiilor din PSD, de pe vremea lui Adrian Năstase, apărea un fapt interesant. Într-o stenogamă, liderii PSD discutau astfel:
Ce-ar fi să avem şi noi societatea noastră civilă, ONG-urile noastre?
Acest plan a fost aplicat. Sistemul Corupt are propriile ONG-uri, care pervertesc societatea civilă. Dacă adevăratele ONG-uri vor apărea, sistemul lor va deveni tot mai şubred.
De aceea vorbesc liderii PSD-ALDE contra ONG. De aceea tună şi fulgeră pe finanţările externe. Acestea nu au legătură cu sistemul lor. Ele au ajutat enorm la formarea noii Românii, care acum iese în stradă.
Din acest motiv, Putin a interzis finanţarea externă a ONG-urilor din Rusia. E acelaşi discurs, aceeaşi fobie.
Partidele politice
Am scris anterior că partidele politice trebuie să se schimbe sau vor pierde tot. Credinţa noastră este că, mai devreme sau mai târziu, o forţă politică alternativă va apărea negreşit.
În cursul anului trecut, am afirmat de mai multe ori că românii “bolborosesc” şi nemulţumirea se acumulează. Acum afirmăm că românii “bolborosesc” şi se coace apariţia a cel puţin unui partid politic al străzii.
Semne apar de cel puţin 10 ani. Întâi a apărut URR. Apoi outfit-urile alternative au început să puiască. M10 a eşuat şi el. A urmat experimentul USR. Adică transformarea unui ONG bucureştean în partid naţional.
Apar partide alternative tot mai puternice
Pe măsură ce trece timpul, apetenţa pentru o forţă politică a noului val creşte. Aşa a ajuns USR partid parlamentar. Dar nu se simte prea bine. Credem că va urma apariţia unui nou outfit, mai puternic ca USR.
Evident, odată cu el vor apărea şi trei-patru diversiuni. Aşa reacţionează Sistemul Corupt. În 1990, ca să zăpăcească românii şi să-i facă să nu voteze PNL, PNŢ şi PSDR, FSN a provocat fondarea a zeci de partide.
90 de partide au apărut în câteva luni. FSN doar a dat un mic brânci în acest proces. Revenind, electoratul-ţintă va fi nevoit acum să discearnă între adevărata forţă politică şi diversiunea Sistemului Corupt.
Reacţia Sistemului Corupt
De exemplu, suntem convinşi că Alina Mungiu va lansa o aşa-zisă forţă politică a străzii. Cu certitudine, aceasta va fi una dintre diversiuni. Nu singura. Vor fi mai multe. Cu certitudine, ele se vor constitui ca “alternative politice” fără probleme.
Cu certitudine, adevărata forţă politică civică va fi contestată în instanţă, şicanată. Întârziată cât mai mult. Vor fi discuţii despre legitimitatea numelui, a mărcii, proprietatea intelectuală. Să fim atenţi la toate aceste discuţii.
Şi să nu uităm un lucru: entităţile acestea (ONG, partid politic) sunt vehicule ce se uzează treptat. Apar, cresc, decad, apoi trebuie înlocuite cu altele. Mai ales în lumea noastră, în care realitatea politică, economică, socială sau culturală se schimbă rapid.