#to impeach#
Collins Concise English Dictionary © HarperCollins Publishers::
impeach /ɪmˈpiːtʃ/
vb (transitive)
1. to bring a charge or accusation against
2. (BRIT) to accuse of a crime, esp of treason or some other offence against the state
3. (CHIEFLY) us to charge (a public official) with an offence committed in office
4. to challenge or question (a person’s honesty, integrity, etc)
Etymology: 14th Century: from Old French empeechier, from Late Latin impedicāre to entangle, catch, from Latin im- (in) + pedica a fetter, from pēs foot
Finlanda – preşedintele sub acuzare în faţa Înaltei Curţi Speciale
În cazul în care ministrul Justiţiei, Avocatul Poporului sau Guvernul consideră că preşedintele se face vinovat de trădare, înaltă trădare sau crime împotriva umanităţii, acest lucru va fi comunicat Parlamentului.
În acest caz, dacă Parlamentul, prin trei pătrimi din numărul voturilor înregistrate, decide că infracţiunile au fost comise, procurorul-general îl va pune sub acuzare pe preşedinte în faţa Înaltei Curţi Speciale, mandatul preşedintelui fiind suspendat pe durata desfăşurării procedurilor.
În alte cazuri, nu vor fi formulate nici un fel de acuzaţii împotriva actelor oficiale ale preşedintelui.
Înalta Curte Specială este alcătuită din preşedintele Curţii Supreme, cel al Curţii Supreme Administrative, trei preşedinţi ai Curţilor de Apel şi cinci membri numiţi de Parlament pentru un mandat de patru ani.
Irlanda – Impeachment pentru „comportament necorespunzător”
Preşedintele poate fi pus sub acuzare pentru comportament necorespunzător, impropriu funcţiei sale. Acuzaţia poate fi formulată de oricare dintre cele două camere parlamentare.
Pentru a putea fi considerată valabilă, acuzaţia trebuie semnată de cel puţin 30 de parlamentari ai camerei respective şi votată de cel puţin două treimi din numărul total al membrilor camerei respective.
Preşedintele poate fi prezent şi reprezentat la dezbateri.
Cehia – Impeachment posibil pentru înaltă trădare, gravă încălcare a Constituţiei sau ordinii Constituţionale
Senatul, cu acordul Camerei Deputaţilor, poate iniţia în faţa Curţii Constituţionale o acţiune împotriva preşedintelui, pentru înaltă trădare, gravă încălcare a Constituţiei sau a ordinii constituţionale.
• citește și: Czech upper house votes to impeach president Klaus
Trădare este considerată orice acţiune a preşedintelui împotriva integrităţii şi suveranităţii Republicii sau a ordinii democratice a Republicii.
Senatul trebuie să voteze acţiunea cu votul a două treimi din numărul senatorilor prezenţi, după ce mai întâi a cerut acordul Camerei Deputaţilor. Aceasta trebuie să voteze cererea Senatului în cel mult trei luni, cu votul a trei pătrimi din numărul total al deputaţilor.
Polonia – Cel puţin 140 de membri ai Adunării Naţionale
Preşedintele Republicii poate răspunde în faţa Tribunalului de Stat pentru încălcarea Constituţiei sau a legilor sau pentru comiterea unei infracţiuni.
Începerea unei acţiuni împotriva preşedintelui trebuie semnată de cel puţin 140 de membri Adunării Naţionale şi votată de mimimum două treimi din numărul total al membrilor.
• citește și: Huckabee: Benghazi Cover-Up Could Lead to Obama Impeachment
Tribunalul de Stat este compus din preşedinte, doi vicepreşedinţi şi 16 membri aleşi de Camera Reprezentanţilor (Seim), care să nu fie deputaţi sau senatori.
Vicepreşedinţii şi cel puţin jumătate din membri trebuie să îndeplinească condiţiile cerute de lege pentru a ocupa funcţia de judecător.
Brazilia – Preşedintele poate fi judecat de CSJ sau Senat
Unele acte ale preşedintelui sunt considerate infracţiuni dacă contravin Constituţiei şi se referă la existenţa Republicii, la exercitarea prerogativelor puterilor în stat, la exercitarea drepturilor statelor Federaţiei, la exercitarea drepturilor individuale, politice şi sociale, la securitatea internă a statului, la etica administraţiei, la buget sau la nerespectarea legilor şi a hotărârilor judecătoreşti.
• citește și: Dispõe sobre sanções no Processo de Impeachment contra o Presidente da República, Fernando Affonso Collor de Mello
Dacă acuzaţiile aduse sunt votate de două treimi din numărul total al membrilor Camerei Reprezentanţilor, preşedintele va fi judecat de către Curtea Supremă de Justiţie pentru infracţiuni obişnuite sau de către Senat, pentru infracţiunile menţionate la alineatul precedent.
Franţa – Un model parţial american
Prin modificările constituţionale din anul 2007, Hexagonul a preluat modelul american, într-o anumită măsură. Astfel, oricare dintre camere (Adunarea Naţională sau Senatul) poate avea iniţiativa demiterii preşedintelui.
• citește și: France backs impeachment rules for presidency – Europe – International Herald Tribune
Aceasta este trimisă celeilalte camere, care trebuie să se pronunţe în cel mult 15 zile. În caz afirmativ, ambele camere se reunesc într-o Înaltă Curte, care in termen de cel mult 30 de zile trebuie să decidă sau nu demiterea preşedintelui cu două treimi, ca şi în SUA.
Tot conform modelului de peste Ocean, este exclusă total din proces participarea electoratului. După cum se poate oberva, în toate aceste state la demiterea sau suspendarea preşedintelui este exclusă participarea electoratului, sub forma referendumului popular.
Statele Unite ale Americii
Istoric
Alexander Hamilton, unul dintre părinţii întemeietori (founding fathers) a arătat, în lucrarea sa de referinţă Federalist Papers, faptul că motivele de impeachment se împart în trei mari categorii (1. încălcarea legilor şi a Constituţiei, 2. abuzul de putere şi 3. înşelarea încrederii publice).
Procedura de impeachment urmează în mod simetric procesul de alegere a preşedintelui. Întrucât preşedintele este ales indirect, independent de votul popular şi procedura de impeachment exclude total participarea electoratului, la fel ca şi în cazul iniţiativei legislative.
În istoria SUA au existat patru cazuri de impeachment (demitere şi punere sub acuzare).
a. Congresul a introdus o rezoluţie pentru suspendarea John Tyler peste problemele legate de drepturile statelor, dar fără succes.
b. Andrew Johnson a fost de fapt pus sub acuzare, atunci când Congresul a devenit nemulţumit de modul în care el a rezolvat problemele Reconstrucţiei Sudului, de după Războiul Civil. Johnson a fost achitat în Senat la distanţă de un vot şi a rămas în funcţie.
Raportul de forţe era net în favoarea Partidului Republican, al cărei membru era preşedintele (nouă senatori democraţi şi 45 republicani, respectiv 41 de reprezentanţi democraţi contra a 134 de reprezentanţi republicani).
În Camera Reprezentanţilor s-a votat pentru cu 126 voturi pentru şi 47 împotrivă, iar în Senat 19 voturi împotrivă şi 35 pentru. Dacă ar fi votat pentru şi al 36 – lea senator, s-ar fi întrunit limita minimă de 2/3, iar Andrew Johnson ar fi fost singurul preşedinte demis.
c. Congresul a dezbătut suspendarea lui Richard Nixon, ca efect al Afacerii Watergate, dar procedura nu s-a finalizat din cauza demisiei preşedintelui Nixon.
Oricum, ambele camere aveau majoritate democrată (42 de senatori republicani, 56 de senatori democraţi şi 2 independenţi, respectiv 192 de reprezentanţi republicani, 241 de reprezentanţi şi două locuri vacante).
În Comisia Juridică a Camerei Reprezentanţilor, votul a fost de 27 pentru la 11 împotrivă pentru impeachment. Întrucăt Nixon a demisionat, procedura a fost oprită.
d. William J. Clinton a fost pus sub acuzare, fiind acuzat de sperjur (mărturie mincinoasă) şi obstrucţionarea justiţiei, dar a fost în cele din urmă a fost achitat de Senat.
Clinton a trebuit să facă faţă unei majorităţi republicane în ambele camere (55 de republicani la 45 de democraţi în Senat, iar în Camera Reprezentanţilor 227 de republicani, 207 democraţi şi 1 independent).
În Senat, chiar şi cu o majoritate republicană, 50 de senatori au votat pentru la primul cap de acuzare (perjury – sperjur sau mărturie mincinoasă) şi 45 la al doilea cap de acuzare (obstruction of justice – obstrucţionarea justiţiei). Ar fi fost necesare 67 de voturi la cel puţin un cap de acuzare (adică 2/3 din voturi).
În Camera Reprezentanţilor, voturile au fost de 228 pentru la 206 împotrivă, pentru primul cap de acuzare, apoi 221 pentru la 212 împotrivă, la al doilea.
Posibilă procedură de impeachment pentru Obama
În prezent, deoarece se vorbeşte despre o posibilă procedură de impeachment împotriva preşedintelui Barrack Obama, trebuie menţionat faptul că raportul de forţe este de 46 de republicani la 52 de democraţi şi 2 independenţi în Senat, iar la Camera Reprezentanţilor 201 democraţi şi 234 de republicani.
• citeşte şi: Citizens File Articles of Impeachment Against Obama
Dacă examinăm problema din punct de vedere istoric, se poate vedea că procedura de impeachment a intervenit uneori când Congresul se afla în dezacord cu un preşedinte puternic.
Andrew Johnson s-a confruntat cu legislativul, doarece a dorit să continue stilul de preşedinţie autoritar preluat de la Abraham Lincoln, dar fără a avea anvergura acestuia.
• citește și: Obama’s Impeachment Fear Over Surveillance
Referitor la Richard Nixon, Congresul s-a revoltat după 70 de ani de mandate al unor preşedinţi puternici şi autoritari.
Camera Reprezentanţilor şi-a întărit şi ea puterea în raport cu Senatul, în ambele camere având loc un proces de disipare a puterii, prin crearea unui mare număr de comisii şi subcomisii, precum şi prin creşterea aparatului birocratic de experţi.
Concomitent cu aceste procese, puterea partidelor s-a diluat, datorită evoluţiei şi maturizării electoratului.
Procedură
Preşedintele Comisiei Juridice a Camerei Reprezentanţilor (Chairman of the House Judiciary Committee) va propune o rezoluţie plenului Comisiei Juridice, pentru a se începe o anchetă oficială în problema punerii sub acuzare.
Comisia Juridică va trimite o rezoluţie plenului Camerei Reprezentanţilor, care să ateste că suspendarea este justificată, precum şi articolele de lege care stau la baza cererii.
• citește și: Houston police called to protest calling for Obama impeachment
Plenul Camerei Reprezentanţilor va analiza cazul conform regulilor stabilite de Comitetul pentru Regulament (House Rules Committee), va dezbate şi vota pe fiecare articol (motiv de acuzare) moţiunea de punere sub acuzare.
Fiecare dintre articolele de acuzare este aprobat printr-un vot cu majoritate simplă. Toate documentele sunt trimise apoi Senatului. În continuare, Senatul formulează regulile şi procedurile pentru organizarea unui proces.
Ca o primă etapă, are loc o prezentare generală a cazului. Preşedintele va fi reprezentat de avocaţii săi, iar de cealaltă parte un grup de membri ai Camerei Reprezentanţilor va îndeplini rolul de procurori.
Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie (Chief Justice of the Supreme Court), va prezida lucrările, iar cei 100 de senatori vor acţiona ca juriu. Senatul, în şedinţă publică, va vota un verdict pentru fiecare dintre capetele de acuzare cu 2/3 din voturi.
• citește și: Obama impeachment hearing begin!
Drept consecină, Senatul va vota pentru sau contra demiterii Preşedintelui din funcţie. Senatul poate vota, de asemenea, (cu majoritate simplă) să interzică preşedintelui de a ocupa orice funcţie publică în viitor.
nota: intertitlurile și linkurile propuse aparţin redacţiei StareaPresei.ro