Universul este format din galaxii. Una dintre galaxiile din acest univers nemarginit este Calea Lactee, care este impartita in quadranti. Patru quadranti. Cel putin asa ar sta lucrurile, conform unora dintre filmele SF de succes, foarte la moda acum cativa ani.
FOTO: AgerPres via InPolitics -Silviu Prigoana: “Eu nu am fost niciodată la prostituate! Unde am fost eu erau doar femei cinstite!”
FOTOINFO: Acesta este omul pe care il deranjeaza ca ma ocup cu presa online si ca nu sunt controlabil. Oare ce o fi vrand sa exprime gestul pe care il face?
In primul quadrant, una dintre civilizatiile de tip umanoid oarecum dezvoltate este omenirea, de pe planeta Pamant, unde exista viata inteligenta. Pe aceasta planeta, au trait si mai vietuiesc multi indivizi extrem de inteligenti, minti prodigioase. Genii. Tipi universali.
Leonard Euler. Leonardo. Bacon, Francis Bacon. Toma d’Acquino. Eminescu. Vallejo. Kakuzo. Sengor.
Dar toata omenirea recunoaste fara putinta de tagada faptul ca, indiscutabil, cel mai inteligent om, mult peste cei amintiti, este Silviu Prigoana, debarasator de gunoaie si politician roman.
Aceasta minte prodigioasa, acest geniu remarcabil, vazand ca un alt copil teribil al gandirii umane, Ion Ghise (despre care s-au scris si carti, iar stramosii nepotilor stramosilor nepotilor nostri vor vorbi, la gura sobei, in soapta, ca sa nu se sparga becurile ecologice), a suferit un esec cu a sa geniala idee, Legea Presei, a invaluit aceeasi problema pe extrema dreapta, propunand infiintarea unui Minister al Presei, concrescut elegant din actualul Consiliu National al Audiovizualului.
De exemplu, este ca si cum (pentru ca printre initiatori este Brandusa Novac, fosta dresoare de serpi de la Circul de Stat Bucuresti) noi, jurnalistii, ne-am baga in seama si am inainta Parlamentului o initiativa legislativa, prin care am stabili ca au voie sa faca dresura de serpi numai barbatii bruneti cu palmele batatorite, ca altfel exista pericolul ca serpii sa scape pe strazile Capitalei.
In cursul discutiei cu Cristi Godinac, am facut o referire la “Omul de marmura” al lui Andrzej Wajda. Ei bine, nu este “Omul de marmura”, ci “Omul de fier” filmul lui Wajda la care ma refer.
In care e vorba despre un om ce uita sa minta, dezintoxicandu-se si invatand ca este mai bine sa spuna adevarul, fie si intre patru pereti de puscarie, decat sa minta, sa se autocenzureze, pentru ca sa supravietuiasca in minciuna. Se simte liber astfel.
In vremuri in care preeminenta minciunii este impusa, exista oameni care prefera sa fie liberi in mintea lor. Sau, cum era motto-ul meu de pe Blogul lui Budescu: “In vremuri ale minciunii universale, a spune adevarul este un act revolutionar”.
Ma refer la un citat din Orwell, asa cum mai sus am facut referire la un film SF, pentru ca am impresia tot mai pregnanta ca traiesc un film SF, in care se infiinteaza, de exemplu, Ministerul Presei.
Confrati de-ai mei care au probleme cu concentratia de wolfram din filament propun, ba nu, nu, cer imperativ sa fie data o lege a presei, in timp ce alte minti unghiulare, “ponderatii”, spun: nu, nu e nevoie, dar un statut al jurnalistului este necesar.
Am impresia ca traiesc un film SF si incep sa inteleg de ce anumite filme de acest tip, despre societati despotice in care apar persoane, care mai si acced la putere si inventa ministere ale adevarului, apei calde, plantatului de morcovi si extrasului de penicilina din frunzele de hrean, acced in politica si ajung la putere, facandu-ne rau.
Foarte mult rau. Imi doresc din tot sufletul ca intr-o zi sa-mi pot spune, distrandu-ma cu prietenii: baiete, pe 7 decembrie 2010, pe la ora trei dimineata, o luasesi razna rau de tot…