Fiecare cult religios are definițiile sale, crezurile sale și se distinge prin anumite dogme. În rândul creștin ortodocșilor se știe că veșmintele bisericești sunt aparte, însemnând un set de articole vestimentare cu specificații și simbolistică deosebite. Mai mult decât atât, purtarea lor nu face altceva decât să amintească de harul preoților și în egală măsură de respectul față de divinitate.
Veșmintele de acest gen nu sunt însă singurele care surprind prin tehnica lor, prin materiale și broderii lucrate minuțios. Sunt produse bisericesti care îmbracă moaștele sfinților și au la rândul lor o poveste și o însemnătate aparte. La fel ca și în cazul veșmintelor purtate de preoți, cele destinate a fi folosite la moaște sunt create de persoane ce trec printr-o etapă de „pregătire”. Acestea nu doar că urmează o tehnică precisă, se pricep la execuția în sine și la aplicarea de design, însă trebuie să pună pasiune și să lucreze cu smerenie.
Dogmele bisericești impun ca acele persoane care execută vesminte bisericesti Crilovic și în general, cei care fac astfel de articole vestimentare bisericești să urmeze o perioadă de post și rugăciune, de curățire trupească și nu numai înainte de a începe execuția.
Îmbrăcămintea moaștelor
În principiu, moaștelor vor fi păstrate în anumite acoperăminte, după caz veșmintele ce pot fi admirate și atinse de credincioși fiind alese în funcție de persoana în cauză. Spre exemplu, unii sfinți sunt îmbrăcăți într-un giulgiu, precum au fost așezați în mormânt, la moartea acestora. Deasupra se va așeza un veșmânt care să acopere această pânză, decorată în mod prețios și completată de detalii cum ar fi papuci din același material și poate chiar și o coroană pe cap. Pentru cei care în viața lor pământească au fost feţe bisericești, se va alege ca îmbrăcămintea să fie una specifică, din această sferă.
Puțini știu că astfel de veșminte sunt de o putere extraordinară. Se spune în general despre veșmintele preoților că poartă harul Sfântului Duh, după cum au fost și preoții înzestrați. Ori în cazul moaștelor, veșmintele sunt purtătoare de har precum însăși persoana ce a trăit. Ba chiar sunt considerate făcătoare de minuni. Unde au ocazia, credincioșii cinstesc astfel de articole vestimentare, le apreciază și se închină lor.
Un obicei tradițional este de a atinge de astfel de haine lucruri și obiecte personale. Un astfel de gest se presupune că ar trebui să îi ajute pe credincioși, să îi însoțească în orice moment al zilei și astfel să le ofere fie rezolvarea problemelor, fie chiar ocrotire.
Dar unde pot exista astfel de veșminte?
O poveste cunoscută este cea a Sfintei Parascheva, în prezent așezată într-o raclă din lemn la biserica din Iași, la Catedrala Mitropolitană. Moaștele sfintei sunt schimbate de 5 ori pe an, de către preoți, urmând un ritual special și departe de ochii celor de rând. Sunt veșminte din catifea, de diferite culori, brodate, de obicei incluzând și un motiv floral precum se regăsește pe baldachinul unde este expusă racla cu moaștele.
Aceste veșminte sunt ulterior oferite bisericilor din țară ce au hramul Sfintei Parascheva. Acestea sunt așezate de asemenea într-o raclă specială și expuse pentru ca doritorii să se închine lor. Însă, deși veșmintele în sine ce doar acoperă moaștele sunt frecvent schimbate, nu același lucru se poate spune despre pânza ce de fapt îmbracă osemintele sfinților. Spre exemplu, în cazul cuvioasei Parascheva acea pânză este atât de veche încât prezintă urme ale trecerii timpului. Cu toate acestea, există se pare un blestem ce face ca preoții să respecte și la ora actuală cele scrise.
Puțini știu că Sfânta Parascheva a trăit modest și în viață monahală, deși provenea din familie foarte bogată. A murit tânără și neprihănită, însă ca o necunoscută. După ce i s-a recunoscut și statutul de făcătoare de minuni, s-a decis ca trupul său să nu fie atins de oricine sau descompus spre a fi prezent, parte din el, la biserici sau deținut de oricine. Așa se face că domnitorul Vasile Lupu și Mitropolitul Varlaam au scris un belestem pe pânza ce o îmbracă pe sfântă: „Blestemat să fie cel care va împrăștia vreodată Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva”.
Nici până în ziua de astăzi nu s-a încălcat acest cuvânt. Acest lucru nu poate decât să demonstreze încă o dată câtă importanţă au moaștele, dar și ceea ce le acoperă.