~Disputele pe marginea celebrului prag de îndatorare, care au generat framantarile ce a lovit ratingul SUA, cu consecinţe în toată lumea, nu sunt deloc noi. Sunt chiar un lucru obişnuit în istoria Americii~
Plafonul de îndatorare al Statelor Unite a fost marit în 100 de rânduri, din 1917 până acum. Iniţial, nu exista un plafon pentru datoria agregată, ci doar pe 
tipuri (pe termen lung, mediu, etc), acesta apărând abia în 1939, în timpul mandatului lui Franklin Delano Roosevelt.
Atunci, Congresul a votat un plafon de 45 de miliarde de dolari pentru datoria totală, considerat mai mult decât satisfăcător pentru nevoile Trezoreriei. A urmat însă al doilea război mondial, care a îndatorat profund America. În 1945, limita de îndatorare a fost ridicată de mai multe ori, ajungând la 300 de miliarde.
Pragul a fost crescut apoi în mai multe rânduri de-a lungul anilor, fără obiecţii, dar abia în 1985, în timpul mandatului lui Reagan, finanţele publice ale Americii s-au înrăutăţit profund, iar negocierile pe marginea plafonului riscau să degenereze într-o criză politică.
În septembrie, Trezoreria informa Congresul că s-a ajuns la plafonul de 1.824 de miliarde de dolari.
Democraţii, majoritari în Congres, au sprijinit politica de creştere a cheltuielilor cu înarmarea promovată de Reagen (vă mai aduceţi aminte de Războiul Stelelor dintre SUA şi URSS) şi au reuşit să impună o creştere a plafonului până la 2.079 de miliarde, fără a se opera vreo modificare substanţială care să însănătoşească finanţele Americii.
Totuşi, a fost o victorie politică pentru Reagan… tot pe Money.ro